Buna seara!Urmatoarea intrebare poate o sa vi se para deplasata,dar cum pot afla(daca aveti ceva linkuri,informatii)ce monede,indiferent de secol,s'au batut pe teritoriul Baii Mari,respectiv Rivulus Dominarum,denumire data de cancelaria lui Carol Robert in 1329...
Acestea sunt singurele informatii despre numismatica:
"Ca semn de gratitudine pentru anularea unor datorii de catre Mihai Viteazul, in 1600, Felician Herbstein - arendasul minelor locale, a pus sa se bata la monetaria din Baia Mare o medalie omagiala din aur cu chipul domnului valah, una dintre cele mai valoroase efigii cunoscute de numismati."
"Dar cele mai complete informatii se afla in actul privilegiat emis de Cancelaria regelui Ludovic I cel Mare de Anjou, in 1347. Un document din 1411 vorbeste despre Monetaria Baia Mare, unul dintre cele mai vechi si faimoase monumente arhitectonice din Transilvania. In 1446, domeniul Baia Mare, cu minele sale, trece in proprietatea Corvinestilor, ca rasplata pentru faptele de vitejie ale lui Iancu de Hunedoara impotriva turcilor. "
Multumesc!!!
Cu stima,
Tudor Balanean
Monede batute pe teritoriul Baii Mari
-
PRONUMISMATICA
- Site Admin
- Mesaje: 4936
- Membru din: 07 Ian 2005, 20:04
- Contact:
Extras din lexiconul numismatic la care lucrez acum si care o sa fie online in cateva zile aici pe forum:
Baia Mare
(Rivulus Dominarum, Frauenbach, Neustadt, Nagybanya) Aici a existat o monetarie intre 1350-1851, cu unele intreruperi. Monetaria a fost infiintata de Carol Robert, iar la inceput a folosit semnele de monetarie R-I sau R-F. Mai tarziu s-a folosit ca semn o stea cu 5, 6, 8 raze, sau doua coicane de miner puse unul pe celalalt. DUpa 1580 s-a trecut la semnul N-B. In timpul imparatului Leopold I (1657-1705) pe langa N-B s-au folosit si initialele maestrilor monetari, de ex. I.C.B. de la Joseph Conrad Block sau Johann Christina Brettschneider; L-M de la Leopold Mittelmayer; P-O de la Peter Oesterreicher. Litera F folosita in 1726 era semnul lui Franz Altomente.
Imparatul Iosif II in 1766 a decis ca pe monede sa se treaca si initialele maestrilor monetari si al controlorilor (Wardein). Aceasta dispozitie a fost anulata in 1780. In aceasta perioada pe monedele emise la Baia Mare intalnim semnele: B-L si I.B-F.L. semnul maestrului monetar Joseph Brunner si controlorului Franz Anton Lehner; B-V si I.B.-IN. semnul lui Brunner si Joseph Vischer.
Din dispozitia lui Iosif II semnul monetariei a devenit G, semn folosit pana la inchiderea monetariei, exceptie pe monedele din timpul revolutiei din 1848-49, cand s-a folosit N.B.
-
PRONUMISMATICA
- Site Admin
- Mesaje: 4936
- Membru din: 07 Ian 2005, 20:04
- Contact:
De toate 
Incepand de la moneda marunta - dinari, si pana la argint mare - taleri, plus moneda de aur.
Un taler de la Baia Mare: http://coins.transylvanian-numismatics. ... 7taler.htm
Incepand de la moneda marunta - dinari, si pana la argint mare - taleri, plus moneda de aur.
Un taler de la Baia Mare: http://coins.transylvanian-numismatics. ... 7taler.htm
un articol destul de plin de informatii utile pentru ceea ce va intereseaza intitulat "O pagina din istoria Monetariei din Baia Mare" gasiti la adresa http://acrostih.holisun.com/nr_5/istorie.php. Este un articol scris de Ioana Lucacel in 2004 in revista Acrostih .daca nu mai este valida adresa va rog sa-mi comunicati si va trimit pe email articolul in format electronic. asta daca nu l-ati citit deja.
totusi, poate mai este si altcineva interesat, asa ca voi atasa articolul mai jos:
"O pagina din istoria Monetariei din Baia Mare
Monetaria incendiata
Ioana LUCACEL
Inventia monedei ca mijloc de schimb comercial s-a atribuit multa vreme fenicienilor, fapt valabil pentru regiunea mediteraneana, pentru ca In alte regiuni - ca Asia sau America Precolumbiana -, moneda a fost o creatie locala avand si alte forme. Existenta din belsug a materiei prime, aur si argint, precum si acordarea unor largi privilegii oraselor miniere la Inceputul sec. al XIV-lea au creat conditii favorabile functionarii la Baia Mare a unei monetarii, cu rol extrem de important In Transilvania.
Dupa inventia monedei, s-a cautat forma cea mai comoda si cea mai utila In procesul de schimb. Totusi, dupa o legenda greaca, legislatorul Solon ar fi batut monede cat roata carului, ca sa Ii dezvete pe cetateni de acumulari monetare. In insula Yap din arhipelagul Carolinelor se folosesc si astazi bani de piatra, niste discuri de piatra gaurite la mijloc (ca niste pietre de moara) ca sa poata fi Insirati pe o prajina si dusi de doi oameni; monedele cu valoare maxima (azi iesite din uz) aveau 3,5 m si cantareau pana la 5 tone. Pe insula lipsesc carierele de piatra, piatra monetara se aduce pe plute de la mare distanta.
Banii mari erau expusi de posesor In fata casei ca semn al averii. In schimbul unei monede cu raza de o jumatate de metru se puteau cumpara 1000 de nuci de cocos sau un purcel, iar cu una care avea raza de 1,3 m In se putea cumpara o canoe sau o nevasta!
Formele banilor vechi erau Insa Intre cele mai neasteptate. De exemplu, In insula Salomon din Pacific se foloseau colti de caine, iar pe Coasta de Fildes, monedele aveau forma de bratara. In Zimbawe erau sub forma de clopotei de bronz; In cateva tari orientale se turnau sub forma de pomi cu frunze, sub forma de cutite In China.
De la pumnale la ducati
Primele forme de schimb monetar pe teritoriul tarii noastre apar la sfarsitul epocii bronzului (pumnale, varfuri de sageti). Drahma de la Istros (cca. 480 I.Cr.) este cea mai veche emisiune monetara din spatiul romanesc. Au mai circulat, In regiunile locuite de triburile geto-dacice, stateri si tetradrahme emise de Filip al II-lea, Alexandru cel Mare, Lysimach, drahme de la Apollonia si Dyrachium si tetradrahme batute de provincia romana Macedonia Prima si de orasul Thasos.
Sistemul monetar geto-dac apare prin imitarea combinata a diferitelor tipuri de monede grecesti de mare circulatie. Primele monede geto-dacice sunt datate In jurul anului 300 I.Cr., iar sfarsitul monetariei dacice este plasat In sec. I I.Cr.
In secolul al II-lea I.Cr., In Dacia a patruns masiv denarul republican roman, fapt ilustrat de marele numar de tezaure descoperite. Dupa cucerirea Daciei, denarul imperial roman este moneda oficiala In noua provincie.
Patrunderea monedei romane continua In spatiul fostei provincii Dacia si In zonele extracarpatice adiacente si dupa retragerea administratiei si armatei romane de la nord de Dunare (271 d.Cr.). In evul mediu, moneda bizantina preia functia de instrument de schimb In tinuturile romanesti. Dupa anul 1000, tot aici au Inceput sa circule si monedele statelor suverane vecine.
Domnii romani, dupa obiceiul epocii, si-au exercitat dreptul de a bate moneda. Primele monede ale Tarii Romanesti emise de Vladislav I Vlaicu (1364-1377), erau de argint si se numeau ducati - cele mai mari, dinari - cele mijlocii si bani - cele marunte. In Moldova, primele monede - grosii de argint - poarta Insemnele heraldice ale domnului Petru Musat (1378-1394). Monetaria transilvaneana functioneaza de la Inceputul secolului al XIV-lea, dar Transilvania a emis moneda proprie ca principat autonom sub suzeranitate otomana Intre anii 1551-1690, apoi sub suzeranitate austriaca, Intre 1690-1780.
Ciocane de miner Incrucisate
Treptat, atat din motive economice, dar mai ales din cauze celor politice, domnii romani au pierdut dreptul baterii de moneda. In aceste conditii, principatele romane erau invadate de o multime de monede straine. Circulatia lor, mai ales a celor foarte slabe ale Austriei si Turciei, constituia un obstacol In fluidificarea comertului si a circulatiei monetare.
Spre sfarsitul sec. XII si cu precadere In secolul XIII, minele de aur si argint erau considerate proprietatea regelui, care prin intermediul privilegiilor cedeaza dreptul de exploatare a bogatiilor In favoarea unor comunitati orasenesti, prin intermediul camarii regale.
In orasele miniere au fost Infiintate oficii de afinare, unde exploatarile miniere erau obligate sa predea aurul si argintul brut. Impotriva negustorilor de metale nobile nemarcate si mai ales fata contabandisti au fost instituite pedepse severe.
In prima jumatate a secolului al XIV-lea, regalitatea Infiinteaza mai multe camari respectiv la Oradea, Lipova, Sibiu si Satu Mare, care Isi muta sediul la Baia Mare, unde este atestata documentar In 1411. Noua camara regala din Baia Mare a cuprins pe raza ei de activitate printre altele teritoriile comitatelor Satu Mare, Ugocea si Maramures. Activitatea acestei institutii era de supraveghe a activitatii miniere, fara a fi direct implicata In sarcini legate de activitatile de exploatare propriu-zisa. Pe raza orasului se aflau trei oficii distincte: casa de preschimbare, cu atributii legate de prelucrare metalelor nobile de la particulari, casa de separare si afinare, acesta divizandu-se In casa de separare, casa de ardere si casa de cementare si oficiul monetar cu atributii legate de baterea monedelor.
In fruntea camarii se afla comitele camarii, reprezentand autoritatea regala In regiunea miniera. Monetaria era condusa de comitele monetariei, care conducea si controla activitatea camarii si monetariei, raporturile lor cu minerii si exploatarea minelor regale. Dupa o scuta perioada In care orasul si minelele din zona se afla sub stapanirea unor despoti sarbi, In timpul carora mineritul va decade, In 1454, orasul este ocupat de Iancu de Hunedoara, guvernatorul Transilvaniei, care intra astfel si In stapanirea minelor. In acest an va Incepe si constructia catorva cladiri, printre care si o casa destinata Elisabetei Szilaghi, sotia lui Iancu de Hunedoara, In a carei proprietate se aflau minele. Se mentioneaza ca Szilaghi a locuit o perioada destul de lunga In oras, timp In care minele aveau In fruntea lor camarasii regali. In 1454, Iancu de Hunedora dispune autoritatilor din tara sa respecte privilegiile privind scutirea de vama si libera trecere a baimarenilor care calatoresc In scopul mineritului sau pentru procurarea de alimente.
Dupa moartea lui Iancu de Hunedoara, minele orasului Baia Mare intra In stapanirea fiului sau, Matei Corvin. In 1468, Matei Corvin arendeaza consiliului de conducere al orasului atat minele cat si dreptul de batere al monedelor, pe timp de un an.
In anii domniei lui Matei Corvin, monedele batute la Baia Mare, poarta pana In 1468 ca sigla un "N", In partea stanga a figurii centrale de pe revers, iar dupa 1468 apar In dreapta si doua ciocane de miner Incrucisate, care vor face parte atat din sigiliu, cat si din stema orasului.
Productie de 266 kg de aur!
Dintre cele patru monetarii care functionau In 1463 In Transilvania si Ungaria, monetaria din Baia Mare realiza cel mai mare venit net, cifrat la impresionanta suma de 20.000 de florini de aur, pe cand cea de la Sibiu realiza un venit de 6.000 de florini de aur, iar cea din Buda 8.000 de florini de aur. Din valoarea schimburilor In aur efectuate de proprietarii de mine de la monetarie rezulta o productie de 1.905 marci aur (o marca fiind echivalentul a 243, 53 grame).
Dupa o perioada de declin al mineritului datorat schimbarilor survenite la nivel politic, Incepand cu secolul al XVI-lea este vizibil remarcat sprijinul substantial din partea autoritatii centrale. La 1505 camara din Baia Mare dobandeste din partea regelui Vladislau o parte din veniturile tricesimiei ardelene. Aceasta suma a fost revendicata de Sibiu de catre Petru aurarul, reprezentantul lui Ambrozie diacul, comitele camarii din Baia Mare.
In 1508 minele si monetaria ajung In proprietatea lui Ioan Thurzo, care Indeplinea si functia de inspector superior, care si-a imprimat initialele numelui pe monedele de aur batute In 1508.
Despre activitatea monetariei In jurul anului 1520 avem marturia unui calator strain, Francesco Massaro, secretarul orasului Venetia la Buda, care dupa o lunga calatorie In Transilvania precizeaza Intr-o scrisoare adresata dogelui, ca a stat deasdupra minelor "sa vada cum scot din pamant aurul, cum Il curata de pietre, cum Il aleg si-l separa de argint si toate celelate operatiuni pana la cea din urma care este baterea ducatilor".
In jurul anului 1530, orasul Baia Mare Impreuna cu monetaria se afla sub dominatia habsburgilor, Insa nu dupa mult timp revine In posesia lui Ioan Zapolya.
Declinul
Intre 1551-1553, In Baia Mare functiona o galerie de profunzime, lunga de 674 de stanjeni si o serie de galerii si mine de suprafata, 14 steampuri (cu 206 galeti) puse In miscare de forta hidraulica si cinci cuptoare topitorii.
In 1559, venitul camarii se ridica la suma de 30.230 de florini si 34 de dinari. In aceasta perioada camara achizitiona marca de argint de la mineri cu 5 florini si o vindea argintarilor cu 7 florini sau negustorilor cu 8 florini si 50 de dinari. Dupa predarea catre monetarie a aurului, care era transformat In florini de aur, minerii primeau un spor (additio) In dinari, socotit la moneda de referinta-florinul obisnuit. Minerii din Baia Mare primeau un spor de 32 de dinari de fiecare florin-aur, iar cei din Baia Sprie erau rasplatiti cu cate 15 dinari pentru fiecare florin-aur predat. Doar In 1565 se pune capat acestui regim preferential aplicat minerilor din Baia Mare. Sporul In moneda marunta se acorda celor care schimbau metalul pretios la camara, cu intentia de a cointeresa posesorii si arendasii de mine la ridicarea productiei.
Un registru care prezinta bilantul camarii pe anul 1559 mentioneaza cateva obiecte care pot ilustra starea materiala a camarii. Potrivit actului este consemnata existenta a 7 butoaie cu vitriol, In valoare de 150 de florini, 65 de sageti de la steampuri In valoare de 91 de florini, minereu In valoare de 1525 de florini, lemne de foc In valoare de 33 de florini, vase de cristal In valoare de 160 de florini etc. Din cauza evenimentelor care au avut loc In anul 1565 In Baia Mare (Imprejurimile orasului sunt asediate, fortareata si o parte din case sunt incendiate), este distrusa si monetaria, fapt consemnat de conscriptiile urbariale din 1569. In urma pagubelor survenite Isi Inceteaza activitatea si camara regala, iar minele particulare din zona vor fi controlate de camara Scepusiensis Infiintata In 1567, cu sediul In Cassovia, condusa de Camara Imperiala din Austria Inferioara. In Baia Mare Isi continua activitatea un Oficiu Minier si de Preschimbare, produsele de metale pretioase fiind transportate de aici la Kremnica sau In alte monetarii. Activitatea monetariei din Baia Mare va fi reluata In 1581-1583, de catre Felician Herbesteain, omul de Incredere a lui Bathory, Insa camara nu va mai fi reorganizata.
Straduta pe care odata misunau minerii dornici sa-si primeasca sporul, comiti regali sau chiar principii poarta numele prestigioasei monetarii, iar cladirea ridicata In 1734-1747, localul monetariei adaposteste de un secol sediul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie. Despre una dintre cele mai importante monetarii din Transilvania mai vorbesc astazi doar cateva monede, pecetare, sigilii sau documente prafuite de vreme.
--------------------------------------------------------------------------------
Falsificatori celebrii
Istoria falsificarii banilor Incepe Inca din perioada dacilor. In monetariile din Dacia s-au "batut" si denari romani din perioada republicana, care au circulat In toata zona balcanica.
Falsuri s-au realizat si In timpul domniei lui Istrate Dabija-Voda, care a reusit sa obtina dreptul de a emite propria moneda, In "banaria" din Cetatea Sucevei. In ruinele "banariei" s-au gasit cateva stante si tipare, precum si monede finisate care copiau "silingii" suedezi care au circulat la mijlocul secolului XVll.
O descoperire similara a fost facuta In urma sapaturilor de la Manastirea Snagov, unde s-au identificat urmele altei "banarii". Falsurile produse acolo, dateaza din vremea domniei voievodului Mihnea al lll-lea, ultimul domn "pamantean" din Muntenia.
"Banaria" de la Snagov a functionat Intre 1663-1667, timp In care s-au mai falsificat monede si silingiliilor. La mijlocul sec. al-XVlll-lea, tot In Tara Romaneasca, au circulat si bani turcesti falsi.
La jumatatea secolului XIX, falsificatorii au profitat din plin de lipsa sistemelor de comunicare pentru a falsifica acte bancare, In principal titluri de bonitate sau de creditare.
Falsificatorii de bani au Inceput sa apara In perioada interbelica. Un caz celebru a fost descoperit In 1920, cand un grup de infractori a reusit sa contrafaca niste monede. Din grup faceau parte doi tinichigii, un fiu de arendas si un muncitor de la atelierele "Grivita", care procura materialul necesar. "
(sursa: revista Acrostih nr. 5/2004)
vad ca nici adresa nu pare a mai fi valida.
"O pagina din istoria Monetariei din Baia Mare
Monetaria incendiata
Ioana LUCACEL
Inventia monedei ca mijloc de schimb comercial s-a atribuit multa vreme fenicienilor, fapt valabil pentru regiunea mediteraneana, pentru ca In alte regiuni - ca Asia sau America Precolumbiana -, moneda a fost o creatie locala avand si alte forme. Existenta din belsug a materiei prime, aur si argint, precum si acordarea unor largi privilegii oraselor miniere la Inceputul sec. al XIV-lea au creat conditii favorabile functionarii la Baia Mare a unei monetarii, cu rol extrem de important In Transilvania.
Dupa inventia monedei, s-a cautat forma cea mai comoda si cea mai utila In procesul de schimb. Totusi, dupa o legenda greaca, legislatorul Solon ar fi batut monede cat roata carului, ca sa Ii dezvete pe cetateni de acumulari monetare. In insula Yap din arhipelagul Carolinelor se folosesc si astazi bani de piatra, niste discuri de piatra gaurite la mijloc (ca niste pietre de moara) ca sa poata fi Insirati pe o prajina si dusi de doi oameni; monedele cu valoare maxima (azi iesite din uz) aveau 3,5 m si cantareau pana la 5 tone. Pe insula lipsesc carierele de piatra, piatra monetara se aduce pe plute de la mare distanta.
Banii mari erau expusi de posesor In fata casei ca semn al averii. In schimbul unei monede cu raza de o jumatate de metru se puteau cumpara 1000 de nuci de cocos sau un purcel, iar cu una care avea raza de 1,3 m In se putea cumpara o canoe sau o nevasta!
Formele banilor vechi erau Insa Intre cele mai neasteptate. De exemplu, In insula Salomon din Pacific se foloseau colti de caine, iar pe Coasta de Fildes, monedele aveau forma de bratara. In Zimbawe erau sub forma de clopotei de bronz; In cateva tari orientale se turnau sub forma de pomi cu frunze, sub forma de cutite In China.
De la pumnale la ducati
Primele forme de schimb monetar pe teritoriul tarii noastre apar la sfarsitul epocii bronzului (pumnale, varfuri de sageti). Drahma de la Istros (cca. 480 I.Cr.) este cea mai veche emisiune monetara din spatiul romanesc. Au mai circulat, In regiunile locuite de triburile geto-dacice, stateri si tetradrahme emise de Filip al II-lea, Alexandru cel Mare, Lysimach, drahme de la Apollonia si Dyrachium si tetradrahme batute de provincia romana Macedonia Prima si de orasul Thasos.
Sistemul monetar geto-dac apare prin imitarea combinata a diferitelor tipuri de monede grecesti de mare circulatie. Primele monede geto-dacice sunt datate In jurul anului 300 I.Cr., iar sfarsitul monetariei dacice este plasat In sec. I I.Cr.
In secolul al II-lea I.Cr., In Dacia a patruns masiv denarul republican roman, fapt ilustrat de marele numar de tezaure descoperite. Dupa cucerirea Daciei, denarul imperial roman este moneda oficiala In noua provincie.
Patrunderea monedei romane continua In spatiul fostei provincii Dacia si In zonele extracarpatice adiacente si dupa retragerea administratiei si armatei romane de la nord de Dunare (271 d.Cr.). In evul mediu, moneda bizantina preia functia de instrument de schimb In tinuturile romanesti. Dupa anul 1000, tot aici au Inceput sa circule si monedele statelor suverane vecine.
Domnii romani, dupa obiceiul epocii, si-au exercitat dreptul de a bate moneda. Primele monede ale Tarii Romanesti emise de Vladislav I Vlaicu (1364-1377), erau de argint si se numeau ducati - cele mai mari, dinari - cele mijlocii si bani - cele marunte. In Moldova, primele monede - grosii de argint - poarta Insemnele heraldice ale domnului Petru Musat (1378-1394). Monetaria transilvaneana functioneaza de la Inceputul secolului al XIV-lea, dar Transilvania a emis moneda proprie ca principat autonom sub suzeranitate otomana Intre anii 1551-1690, apoi sub suzeranitate austriaca, Intre 1690-1780.
Ciocane de miner Incrucisate
Treptat, atat din motive economice, dar mai ales din cauze celor politice, domnii romani au pierdut dreptul baterii de moneda. In aceste conditii, principatele romane erau invadate de o multime de monede straine. Circulatia lor, mai ales a celor foarte slabe ale Austriei si Turciei, constituia un obstacol In fluidificarea comertului si a circulatiei monetare.
Spre sfarsitul sec. XII si cu precadere In secolul XIII, minele de aur si argint erau considerate proprietatea regelui, care prin intermediul privilegiilor cedeaza dreptul de exploatare a bogatiilor In favoarea unor comunitati orasenesti, prin intermediul camarii regale.
In orasele miniere au fost Infiintate oficii de afinare, unde exploatarile miniere erau obligate sa predea aurul si argintul brut. Impotriva negustorilor de metale nobile nemarcate si mai ales fata contabandisti au fost instituite pedepse severe.
In prima jumatate a secolului al XIV-lea, regalitatea Infiinteaza mai multe camari respectiv la Oradea, Lipova, Sibiu si Satu Mare, care Isi muta sediul la Baia Mare, unde este atestata documentar In 1411. Noua camara regala din Baia Mare a cuprins pe raza ei de activitate printre altele teritoriile comitatelor Satu Mare, Ugocea si Maramures. Activitatea acestei institutii era de supraveghe a activitatii miniere, fara a fi direct implicata In sarcini legate de activitatile de exploatare propriu-zisa. Pe raza orasului se aflau trei oficii distincte: casa de preschimbare, cu atributii legate de prelucrare metalelor nobile de la particulari, casa de separare si afinare, acesta divizandu-se In casa de separare, casa de ardere si casa de cementare si oficiul monetar cu atributii legate de baterea monedelor.
In fruntea camarii se afla comitele camarii, reprezentand autoritatea regala In regiunea miniera. Monetaria era condusa de comitele monetariei, care conducea si controla activitatea camarii si monetariei, raporturile lor cu minerii si exploatarea minelor regale. Dupa o scuta perioada In care orasul si minelele din zona se afla sub stapanirea unor despoti sarbi, In timpul carora mineritul va decade, In 1454, orasul este ocupat de Iancu de Hunedoara, guvernatorul Transilvaniei, care intra astfel si In stapanirea minelor. In acest an va Incepe si constructia catorva cladiri, printre care si o casa destinata Elisabetei Szilaghi, sotia lui Iancu de Hunedoara, In a carei proprietate se aflau minele. Se mentioneaza ca Szilaghi a locuit o perioada destul de lunga In oras, timp In care minele aveau In fruntea lor camarasii regali. In 1454, Iancu de Hunedora dispune autoritatilor din tara sa respecte privilegiile privind scutirea de vama si libera trecere a baimarenilor care calatoresc In scopul mineritului sau pentru procurarea de alimente.
Dupa moartea lui Iancu de Hunedoara, minele orasului Baia Mare intra In stapanirea fiului sau, Matei Corvin. In 1468, Matei Corvin arendeaza consiliului de conducere al orasului atat minele cat si dreptul de batere al monedelor, pe timp de un an.
In anii domniei lui Matei Corvin, monedele batute la Baia Mare, poarta pana In 1468 ca sigla un "N", In partea stanga a figurii centrale de pe revers, iar dupa 1468 apar In dreapta si doua ciocane de miner Incrucisate, care vor face parte atat din sigiliu, cat si din stema orasului.
Productie de 266 kg de aur!
Dintre cele patru monetarii care functionau In 1463 In Transilvania si Ungaria, monetaria din Baia Mare realiza cel mai mare venit net, cifrat la impresionanta suma de 20.000 de florini de aur, pe cand cea de la Sibiu realiza un venit de 6.000 de florini de aur, iar cea din Buda 8.000 de florini de aur. Din valoarea schimburilor In aur efectuate de proprietarii de mine de la monetarie rezulta o productie de 1.905 marci aur (o marca fiind echivalentul a 243, 53 grame).
Dupa o perioada de declin al mineritului datorat schimbarilor survenite la nivel politic, Incepand cu secolul al XVI-lea este vizibil remarcat sprijinul substantial din partea autoritatii centrale. La 1505 camara din Baia Mare dobandeste din partea regelui Vladislau o parte din veniturile tricesimiei ardelene. Aceasta suma a fost revendicata de Sibiu de catre Petru aurarul, reprezentantul lui Ambrozie diacul, comitele camarii din Baia Mare.
In 1508 minele si monetaria ajung In proprietatea lui Ioan Thurzo, care Indeplinea si functia de inspector superior, care si-a imprimat initialele numelui pe monedele de aur batute In 1508.
Despre activitatea monetariei In jurul anului 1520 avem marturia unui calator strain, Francesco Massaro, secretarul orasului Venetia la Buda, care dupa o lunga calatorie In Transilvania precizeaza Intr-o scrisoare adresata dogelui, ca a stat deasdupra minelor "sa vada cum scot din pamant aurul, cum Il curata de pietre, cum Il aleg si-l separa de argint si toate celelate operatiuni pana la cea din urma care este baterea ducatilor".
In jurul anului 1530, orasul Baia Mare Impreuna cu monetaria se afla sub dominatia habsburgilor, Insa nu dupa mult timp revine In posesia lui Ioan Zapolya.
Declinul
Intre 1551-1553, In Baia Mare functiona o galerie de profunzime, lunga de 674 de stanjeni si o serie de galerii si mine de suprafata, 14 steampuri (cu 206 galeti) puse In miscare de forta hidraulica si cinci cuptoare topitorii.
In 1559, venitul camarii se ridica la suma de 30.230 de florini si 34 de dinari. In aceasta perioada camara achizitiona marca de argint de la mineri cu 5 florini si o vindea argintarilor cu 7 florini sau negustorilor cu 8 florini si 50 de dinari. Dupa predarea catre monetarie a aurului, care era transformat In florini de aur, minerii primeau un spor (additio) In dinari, socotit la moneda de referinta-florinul obisnuit. Minerii din Baia Mare primeau un spor de 32 de dinari de fiecare florin-aur, iar cei din Baia Sprie erau rasplatiti cu cate 15 dinari pentru fiecare florin-aur predat. Doar In 1565 se pune capat acestui regim preferential aplicat minerilor din Baia Mare. Sporul In moneda marunta se acorda celor care schimbau metalul pretios la camara, cu intentia de a cointeresa posesorii si arendasii de mine la ridicarea productiei.
Un registru care prezinta bilantul camarii pe anul 1559 mentioneaza cateva obiecte care pot ilustra starea materiala a camarii. Potrivit actului este consemnata existenta a 7 butoaie cu vitriol, In valoare de 150 de florini, 65 de sageti de la steampuri In valoare de 91 de florini, minereu In valoare de 1525 de florini, lemne de foc In valoare de 33 de florini, vase de cristal In valoare de 160 de florini etc. Din cauza evenimentelor care au avut loc In anul 1565 In Baia Mare (Imprejurimile orasului sunt asediate, fortareata si o parte din case sunt incendiate), este distrusa si monetaria, fapt consemnat de conscriptiile urbariale din 1569. In urma pagubelor survenite Isi Inceteaza activitatea si camara regala, iar minele particulare din zona vor fi controlate de camara Scepusiensis Infiintata In 1567, cu sediul In Cassovia, condusa de Camara Imperiala din Austria Inferioara. In Baia Mare Isi continua activitatea un Oficiu Minier si de Preschimbare, produsele de metale pretioase fiind transportate de aici la Kremnica sau In alte monetarii. Activitatea monetariei din Baia Mare va fi reluata In 1581-1583, de catre Felician Herbesteain, omul de Incredere a lui Bathory, Insa camara nu va mai fi reorganizata.
Straduta pe care odata misunau minerii dornici sa-si primeasca sporul, comiti regali sau chiar principii poarta numele prestigioasei monetarii, iar cladirea ridicata In 1734-1747, localul monetariei adaposteste de un secol sediul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie. Despre una dintre cele mai importante monetarii din Transilvania mai vorbesc astazi doar cateva monede, pecetare, sigilii sau documente prafuite de vreme.
--------------------------------------------------------------------------------
Falsificatori celebrii
Istoria falsificarii banilor Incepe Inca din perioada dacilor. In monetariile din Dacia s-au "batut" si denari romani din perioada republicana, care au circulat In toata zona balcanica.
Falsuri s-au realizat si In timpul domniei lui Istrate Dabija-Voda, care a reusit sa obtina dreptul de a emite propria moneda, In "banaria" din Cetatea Sucevei. In ruinele "banariei" s-au gasit cateva stante si tipare, precum si monede finisate care copiau "silingii" suedezi care au circulat la mijlocul secolului XVll.
O descoperire similara a fost facuta In urma sapaturilor de la Manastirea Snagov, unde s-au identificat urmele altei "banarii". Falsurile produse acolo, dateaza din vremea domniei voievodului Mihnea al lll-lea, ultimul domn "pamantean" din Muntenia.
"Banaria" de la Snagov a functionat Intre 1663-1667, timp In care s-au mai falsificat monede si silingiliilor. La mijlocul sec. al-XVlll-lea, tot In Tara Romaneasca, au circulat si bani turcesti falsi.
La jumatatea secolului XIX, falsificatorii au profitat din plin de lipsa sistemelor de comunicare pentru a falsifica acte bancare, In principal titluri de bonitate sau de creditare.
Falsificatorii de bani au Inceput sa apara In perioada interbelica. Un caz celebru a fost descoperit In 1920, cand un grup de infractori a reusit sa contrafaca niste monede. Din grup faceau parte doi tinichigii, un fiu de arendas si un muncitor de la atelierele "Grivita", care procura materialul necesar. "
(sursa: revista Acrostih nr. 5/2004)
vad ca nici adresa nu pare a mai fi valida.
-
avadanialic
- *
- Mesaje: 6
- Membru din: 22 Sep 2013, 16:48
Re:
Am si eu cateva intrebari... In Krause scrie ca litera G este asignata pentru Baia Mare pentru urmatorii ani: 1797, 1813-1814, 1819-1826 dar monede cu litera G gasim batute si in anii 1779, 1816,1829, 1851 etc. , sa inteleg ca acele piese sunt batute la monetaria din Gunzburg? Poate Krause nu e o sursa foarte acurata dar ma gandesc ca totusi au colaborat cu ei Doru Calin si Erwin Schäffer. O alta intrebare este legata de piesele 1 kreuzer 1762C batute la Alba Iulia conform Krause. Doar in acel an s-a folosit litera C pentru Alba Iulia sau si in anii 1760,61,63,64? Va multumesc si astept un raspuns.Aldorus scrie:De toate
Incepand de la moneda marunta - dinari, si pana la argint mare - taleri, plus moneda de aur.
Un taler de la Baia Mare: http://coins.transylvanian-numismatics. ... 7taler.htm
ing. Andrei Feldrihan
-
PRONUMISMATICA
- Site Admin
- Mesaje: 4936
- Membru din: 07 Ian 2005, 20:04
- Contact:
Re: Monede batute pe teritoriul Baii Mari
Kreuzerii din 1816 cu semnul G sunt de la Baia Mare, nu Gunzburg. La fel si 1851.
-
avadanialic
- *
- Mesaje: 6
- Membru din: 22 Sep 2013, 16:48
Re: Monede batute pe teritoriul Baii Mari
Imi puteti recomanda si niste cataloage mai specifice decat Krause pentru studiu ? Pentru ca la 1851 am o piesa si eram convins ca este Gunzburg. Va multumesc inca o data pentru sfaturi.Aldorus scrie:Kreuzerii din 1816 cu semnul G sunt de la Baia Mare, nu Gunzburg. La fel si 1851.
- Fişiere ataşate
-
-
ing. Andrei Feldrihan
-
PRONUMISMATICA
- Site Admin
- Mesaje: 4936
- Membru din: 07 Ian 2005, 20:04
- Contact:
Re: Monede batute pe teritoriul Baii Mari
Exista destul de multe, pentru anii 1800 pentru monedele batute de Austro-Ungaria e suficient ANK-ul de ex. (Austria Netto Katalog).