Numismatica: afacere cu reguli diferite?

[banivechi]

Orice colectionar este si investitor. De timp, de bani si cunostinte. Din moment ce banii vechi sint masurati in bani noi e clar ca e si o afacere.
Berserkr opina ca numismatica privita ca afacere se ghideaza dupa alte legi, citez: "Ca domeniu economic nu se supune legilor care guverneaza zarzavaturile!"
Sigur ca si zarzavaturile nu au valoare doar daca sint proaspete, ci si daca sint conservate, dar functioneaza legea cererii si ofertei la fel in numismatica precum si in piata celorlalte marfuri?
Banul vechi e un alt tip de marfa?
Hai sa vedem ce parere are fiecare.

[cartelcoserv]

nu am intalnit pina acum cumparator care sa dea de 10 ori pretul pe un kg de morcovi pentru ca morcovii sunt strambi (decat,eventual,daca cumparatorul e de tipul batman-batman),pe cand colectionari care sa oferea acest pret pe monede "strambe" sunt cu duiumul
cred ca intelegeti ce am vrut sa spun cu aceast pseudoexemplu
pe de alta parte legea cererii si ofertei este o lege universala.nu poate fi eludata nici de domenliul numismaticii.

[andrei]

eu cred ca numismatica privita ca afacere e strans legata de "locul potrivit si momentul potrivit" - sa stii unde/cui sa vinzi si de unde/de la cine sa cumperi.

[banivechi]

pe cand colectionari care sa oferea acest pret pe monede "strambe" sunt cu duiumul

Buna observatie: comparativ cu o marfa oarecare, unde calitatea executiei primeaza, in numismatica nu doar o moneda perfecta, ci si una "defecta" comporta un premiu de valoare.

[banivechi]

eu cred ca numismatica privita ca afacere e strans legata de "locul potrivit si momentul potrivit" - sa stii unde/cui sa vinzi si de unde/de la cine sa cumperi.

Ordinea are importanta? Intii trebuie sa cumperi, ca sa ai ce vinde...
De fapt afacerile bune se fac cumparind tu atunci cind nu exista alti clienti doritori sa cumpere...

[vasil]

Grupul celor care se ocupa cu numismatica este destul de heterogen incat nu cred ca puten extrage o concluzie unitara. Principalele categorii ar fi:

-incepatorul, la care colectionatul este dominat de sentimente: "imi place moneda asta", vreau si eu moneda asta in colectie", etc. Ideea de valoare este strans legata de posibilitatea achizitionarii piesei respective, dorinta primeaza. Nu de multe ori, dupa ce entuziasmul s-a racit, omul isi pune intrebarea " de ce oare am dat banii pe saibele astea?" iar pasiunea cunoaste suisuri si coborasuri destul de bruste.

-colectionarul avansat- pasiunea a devenit stabila, cunostintele s-au inmultit. La el exista o balanta intre dorinta de a colectiona si posibilitatile materiale, ideala este gestionarea unui fond pecuniar destinat achizitionarii pieselor deosebite. Colectionarul isi cunoaste valoarea pieselor din colectie (desi uneori exagereaza in privinta asta). Este intotdeauna amator de a achizitiona o piesa intr-o ocazie favorabila si regreta cand pierde una buna. Ideea de valoare este prezenta dar nu reuseste totusi sa depaseasca valoarea afectiva pentru unele piese (dovada sunt unele licitatii nebunesti, pe care insa colectionarul nu le regreta)

-colectionarul metodic: a trecut de faza de avansat, dar isi controleaza pasiunea si s-a fixat de la bun inceput pe un anumit domeniu. Numarul de piese din colectia lui nu creste alarmant, prefera sa achizitioneze piese bune si sa vanda piesele mai vechi, de calitate inferioara. Cunoaste bine preturile de piata. Pentru el valoarea pieselor are atat valoare de tezaur cat si de schimb pe piata numismatica. Din aceasta pozitie el poate evolua spre domeniul superavansat sau poate deveni vanzator specializat in numismatica.

-colectionarul superavanvansat: are apartamentul transformat intr-un adevarat muzeu (am vazut exemple pe viu). Cei obsedati stiu (sau cred ca stiu valoarea fiecarui flecustet din colectia lor). La unii apare tendinta de sistematizare, ceilalti aduna in nestire orice. O parte din ei incearca sa isi valorifice colectia renuntand la piesele din afara zonei lor de interes, fie in interes (mai ales din cauza varstei) sau in speranta achizitionarii altor piese cu banii castigati. Valoarea pieselor vandute este calculata dupa tot felul de criterii bizare dar cu unii poti sa te intelegi.

-numismatul: poate fi colectionar sau nu. Daca colectioneaza, in general are o colectie foarte bine orientata despre care stie totul, inclusiv valoarea pieselor. Cat de importanta este pentru el valoarea colectiei depinde de personalitatea lui, mergand de la egoismul cel mai pur, trecand printr-un mercantilism de diferite grade si ajungand la numismatul "sfant", care ca si cel intalnit in laboratoarele de cercetare (vezi Hans Selye) este de o raritate extrema. Valoarea acordata pieselor din colectie este in general obiectiva, cu vagi tendinte de exagerare (dupa personalitate).

-vanzatorul de numismatica: are destule cunostinte ca sa aiba idee despre ce vinde, desi nu destul de aprofundate (mai scapa din vedere unele variante, spre deliciul numismatilor sau al colectionarillor avansati care le achizitioneaza la un pret mai mic). Valoarea pieselor primeaza, nu neaparat in relatie directa cu valoarea de catalog, ci mai ales cu cea de piata. Nu au neaparat o colectie proprie (mai degraba cateva clasoare prin care plimba piesele pe care le achizitioneaza pentru a le revinde ulterior). Profitul este folosit in interes personal sau reinvestit in cumpararea altor piese. Vanzatorii sunt o veriga necesara in lantul numismatic, prin intermediul lor piesele se plimba de la o colectie la alta.

Cine mai stie categorii sa adauge...

Cred ca in numismatica ideea de valoare este strans combinata si cu valoarea afectiva investita in colectie /piesele pe care le detii. Asta ar explica variabilitatea preturilor observata in timp, in functie de oamenii care vand sau cumpara monede. Unele domenii din numismatica sunt la moda, altele nu. Cel putin pe termen scurt asa vad eu lucrurile. Pe termen lung valoarea lor ar trebui sa creasca, dar din pacate se apropie 2012 si nu stiu daca va mai conta...

[LM]

Domnule vasil,ceea ce ati scris dumneavoastra mai sus este foarte frumos si mai important de atat,adevarat.Ati reusit sa exprimati probabil sentimentele multora,sau cel putin pe ale mele,aflat in postura de incepator

[banivechi]

-numismatul: poate fi colectionar sau nu.

Adevarat. Si ce mi-a placut cel mai mult din comentariul asta a fost curajul cu care au fost folosite cuvinte ca: entuziasm, criterii bizare, deliciu, obsesie.
Asa-i ca o marfa oarecare, ca "zarzavaturile" lui berserkr, nu e cumparata din entuziasm, chiar daca preturile uneori par ca-s stabilite dupa criterii bizare, si zarzavaturile chiar fac deliciul unei ciorbe sau salate, insa nu cred ca face nimeni o obsesie pentru ele. Asadar, monedele sint o marfa pentru oameni cu obsesii bizare?
vasil, felicitarile mele pentru raspuns! E cea mai buna postare de pe forum dupa parerea mea.

[berserkr]

Scuze ca am intarziat Da, am opinat ca numismatica nu este un domeniu economic clasic din mai multe considerente. N-as vrea sa repet ce deja s-a spus si care cred ca explica destul de bine diferentele intre o marfa normala si obiectele de colectie. Sigur, exista si asemanari, insa cred ca oricine poate sa vada cum cataloagele cu preturi (la antice de exemplu) devin invechite aproape imediat ce s-au tiparit, nu exista o bursa in adevaratul inteles al cuvantului. Stim cu totii cum atunci cand se cere un pret, deja intervin factori subiectivi in apreciere iar in final pretul de cumparare poate sa fie foarte didferit de cel estimat. Pentru ca intr-adevar, piesa poate fi atat de mult dorita de cineva incat oferta poate schimba drastic estimarea. E usor de vazut si la licitatii serioase cand la o piesa apare "estimative value x" si pretul final poate fie sa se apropie de x fie sa-l depaseasca de multe ori fie sa nu fie nici macar atins. Intersectia intre interesul de moment si piata este greu de anticipat, nu se pot face niste previziuni stricte. Am vazut comercianti care abordeaza ceva mai clasic problema. Cumpara cu x si vand cu x+x% indiferent de piesa. Ei sunt probabil singurii care pot cat de cat sa aproximeze ce castig vor avea, insa asta numai daca-s siguri ca vor vinde un numar de piese intr-un interval de timp, ceea ce de multe ori e destul de greu.
Acum la categorisirea facuta de Vasil, o mica observatie: Vasil a pus categoriile intr-o succesiune valorica, ceea ce mi se pare putin fortat. De exemplu colectionarul metodic poate fi asa de la inceput, nu este musai sa devina dupa ce a parcurs alte etape. Eu am intalnit incepatori foarte metodici care n-ar fi iesit din stilul asta pentru nimic in lume. Am banuit ca e si ceva traditie din familie. Apoi chiar si colectionarul avansat se poate insela sau poate fi dominat de sentimente in achizitiile pe care le face. As spune ca un colectionar oricat ar fi de avansat are momente cand se comporta ca un incepator (sau chiar ca un copil) Am vazut cazuri nu odata. Dealerul iarasi, uneori poate fi foarte avansat (am vazut mai ales in afara chestia asta) si poate avea o idee foarte clara asupra a ce vinde. Acest tip de comerciant poate avea fie preturi mici, fie mari in functie de audienta. Audienta e ceva foarte important. Unii comercianti au "tunelat" spre audienta unui public cu multi bani si la licitatiile lor vezi preturi total iesite din normal. Dar in acest club nu se patrunde oricum iar persistenta in cadrul lui e o problema. Vorbim de mari case de licitatie cu profil numismatic. Complexitatea domeniului, cred ca e de natura sa previna o incadrare in legile normale economice. Am vazut odata o incercare de analiza economica in domeniu, facuta de un japonez. Era extrem de complicata si aparatul matematic peste nivelul mediu. Si cu toate astea rezultatele erau departe de a furniza niste concluzii care sa poata fi folosite in viitor (pentru eventuale previziuni sau planificare).

[claus]

Nu consider numismatica o afacere, nu in sensul strict al cuvantului. Numismatica ramane o stiinta. Afaceri sunt cele cu produse (obiecte) sau servicii numismatice. Si aici intra mai multe categorii:

-cea amintita de colegul vasil, tipul care ajunge la un nivel al cunostiintelor atat de avansat cat sa poata profita de oportunitatile pietei-vezi comemorativele de pe ebay, sau piese cumparate care apar a doua zi la pret semnificativ mai mare. Practic daca te pricepi poti din doua click-uri sa faci 100 euro sau mai mult. Mamaie de la tara cu zarzavaturi munceste de nu mai poate pentru 100 de euro. Dar asta e , traim intr-o lume in care informatia
valoreaza mai mult ca oricand.

-prestatorii de servicii numismatice-gen NGC si alti asemenea-cred ca au venituri frumusele, nu am timp sa verific dar o voi face candva

-vanzatorii de accesorii numismatice

-dealerii-in general cumpara lotui mari si vand la bucata, cam cum e si in retailul de zi cu zi

-intermediarii-gen okazii, ebay, care scot bani buni din comisioane-vezi faptul ca la obiecte de colectie sunt prezente cele mai multe articole pe okazii.


Cat despre clasificarea facuta de dl. vasil, mi se pare buna foarte buna. Ar mai avea loc si colectionarul de nivel mediu, pe scara mai sus amintita trecerea de la incepator la avansat mi se pare prea brusca, fara o etapa de mijloc.

Coletionarul de nivel mediu incepe sa-si revina dupa frenezia de inceput, constata cu dezamagire ca unele afaceri au fost nereusite ("tzepe"), incepe sa puna mai multa valoare pe calitate si nu pe cantitate. Tot acum incepe sa se gandeasca sa achizitioneaze diverse accesorii pe care in faza de inceput nu le considera utile-cantar, lupa, etc. Incepe de asemenea sa selecteze pe cei de la care cumpara, nu mai cumpara de la oricine. Incepe sa mearga si pe la targuri si gaseste si alte surse de cumparare decat okazii sau ebay.

De asemenea, ar putea exista combinatii intre categoriile amintite de dl. vasil; nu vad de ce nu ar exista un numismat superavansat vanzator de numismatica de exemplu. Si alte exemple asemenea, acesta nu e singurul.

Cat despre marfa numismatica, nu mi se pare deosebit de diferita de alte marfuri. Observatia dlul cartelcoserv este excelenta, probabil numismatica e cel mai intalnit domeniu in care se plateste de 10 ori mai mult pe un
"rebut" decat pe un produs impecabil. Mai sunt si alte domenii, alte exemple de acest gen, dar nu pregnante ca in numismatica.

[marcus aurelius]

Un topic foarte interesant, brava! Redus la absurd afacerea numismatica este egala cu vanzarea de zarzavaturi. De ce? Pentru ca se bazeaza ca orice alta afacere, respectiv vanzare-cumparare, pe cerere si oferta. Dar privita in detaliu, numismatica este de milioane de ori mai subtila decat vinderea de zarzavaturi. Sa vinzi in piata zazavaturi, o poate face oricine, desigur gradul de succes il da calitatea si charisma vanzatorului. Acelasi lucru se aplica si la numismatica, de cate ori nu ati gasit o piesa buna la un vanzator antipatic si nu ati renuntat sa cumparati de la el? In alta ordine de idei, pe cand o franzela sau un zarzavat sunt necesare subzistentei umane si toata lumea le cumpara, o piesa numismatica este un obiect de colectie care este un "moft" al celui care il cumpara. Moneda nu iti tine de cald nici nu iti umple burta, chiar daca poate unii din noi am renuntat la alte lucruri mai importante si necesare pentru o mica bucata de metal.
Informatia si istoria inmagazinate in mica bucata de metal, cea care ne inflacareaza mintile si poate cateodata chiar ne ia mintile, nu poate fi comparata cu ceva atat de efemer ca si un zarzavat. Chiar noi insine suntem mai efemeri decat monedele pe care le posedam acum. V-ati gandit la asta ? Daca unele au supravietuit mii de ani ca sa intre in posesia noastra, o vor continua sa o faca si dupa ce noi nu vom mai fi. Ori unde e zarzavatul de acum 2000 de ani ? Sau unde e cel de acum o saptamana ?

[berserkr]

@claus Era vorba despre "numismatica privita ca afacere" nu despre numismatioca - stiinta. De acolo pornise discutia initiala.

[vlahul]

Eu am intalnit incepatori foarte metodici care n-ar fi iesit din stilul asta pentru nimic in lume. Am banuit ca e si ceva traditie din familie. Apoi chiar si colectionarul avansat se poate insela sau poate fi dominat de sentimente in achizitiile pe care le face. As spune ca un colectionar oricat ar fi de avansat are momente cand se comporta ca un incepator (sau chiar ca un copil)

Probabil ca important este studiul premergator.

De asemenea, ar putea exista combinatii intre categoriile amintite de dl. vasil; nu vad de ce nu ar exista un numismat superavansat vanzator de numismatica de exemplu. Si alte exemple asemenea, acesta nu e singurul.

Dar exista fel de fel de combinatii. Esista insa diferenta dintre colectionar, numismat si dealer si combinatia dintre aceste pozitii.

Un topic foarte interesant, brava! Redus la absurd afacerea numismatica este egala cu vanzarea de zarzavaturi. De ce? Pentru ca se bazeaza ca orice alta afacere, respectiv vanzare-cumparare, pe cerere si oferta. Dar privita in detaliu, numismatica este de milioane de ori mai subtila decat vinderea de zarzavaturi. Sa vinzi in piata zazavaturi, o poate face oricine, desigur gradul de succes il da calitatea si charisma vanzatorului. Acelasi lucru se aplica si la numismatica, de cate ori nu ati gasit o piesa buna la un vanzator antipatic si nu ati renuntat sa cumparati de la el? In alta ordine de idei, pe cand o franzela sau un zarzavat sunt necesare subzistentei umane si toata lumea le cumpara, o piesa numismatica este un obiect de colectie care este un "moft" al celui care il cumpara. Moneda nu iti tine de cald nici nu iti umple burta, chiar daca poate unii din noi am renuntat la alte lucruri mai importante si necesare pentru o mica bucata de metal.
Informatia si istoria inmagazinate in mica bucata de metal, cea care ne inflacareaza mintile si poate cateodata chiar ne ia mintile, nu poate fi comparata cu ceva atat de efemer ca si un zarzavat. Chiar noi insine suntem mai efemeri decat monedele pe care le posedam acum. V-ati gandit la asta ? Daca unele au supravietuit mii de ani ca sa intre in posesia noastra, o vor continua sa o faca si dupa ce noi nu vom mai fi. Ori unde e zarzavatul de acum 2000 de ani ? Sau unde e cel de acum o saptamana ?

Moneda sau orice colectibila nu tine de foame ( decat atunci cand este vanduta in acest sens si ma refer aici la situatia unei investitii ), dar pentru unii este mai importanta o moneda decat daca are ce mananca, referindu-ma la un stadiu patologic al colectionarii.
Un colectionar poate fi considerat "copil toata viata".
Colectionarea monedelor este o afacere, o investitie, o pasiune, toate deodata, si va exista atata timp cat relatia cerere/oferta va fi prezenta. Cu particularitatile de rigoare, colectionarea de monede este o afacere (numismatica fiind o stiinta, desigur nu exclude ca un numismatit sa fie si colectionar, dar cu distinctia dintre numismatica si colectie).

[cuburo83]

Pe mine numismatica m’a ajutat sa vad toata Europa, prin intermediul targurilor de profil mi’a dat un scop de a merge in orasu’ x, la fel ca alt hoby e o modalitate de a invata lucruri noi, ideea e ca nu prea am stiut sa imi stavilesc pasiunea si am ajuns sa’i acord foarte multe resurse , si aici nu ma refer neaparat la cele de ordin finaciar, din pacate pentru mine am aflat foarte tarziu ca legislatia din Romania din motive foarte intemeiate din punct de vedere cultural, nu iti permite sa faci ,,banii” din acest domeniu, pentru ca risti sa faci o ilegalitate.
Sunt cateva cazuri dupa parerea mea in care poti face banii din numismatica ( si acele cazuri sunt legate de numismatica moderna care nu intra sub incidenta legii) chiar si la nivel global acele cazuri se aplica in zonele bogate in zacaminte de metal pretios, Africa de sud, Australia, Mexic, sau tarisoane ca insulele Man, Vatican, San Marino, care prin baterea de moneda pot obtine un 15% peste valoare de bursa a valori intrinsece a metalului, si aici nu e vorba de toata cantinea de metal pretios si doar de un procent mic. Nu vreau sa dau acum nume dar sunt cunoscute in Romania cateva persoane care au reusit sa faca banii din numismatica ( si cred ca nu ma insel cand spun ca acei banii nu sunt facuti din numismatica moderna). Daca o casa de licitatie ar respecta toate princiipile numismaticii va garantez ca ar da faliment, ati observat ca in unele tarii, casele de licitatie au mai mult success ca in altele, motivul nu e dat de numaru’ de numismati sau de finantele acestora si pur si simplu de legislatia mult mai permisiva ca in alte tari,

[BAIDA DORU]

Numismatica privita ca o afacere, da se poate spune si asa, deoarece noi investim banii in monede, bancnote. E ca si cum am avea "aur" sau un cont numai al nostru si avem acces la el oricand, deoarece nu sunt bani blocati, oricand ii putem rascumpara. Iar pana la urma cand ne plictisem de o parte a colectiei, o putem vinde si ne scoatem banii, de multi ori mai multi decat am dat.