jetoane
Moderatori: berserkr, Deus, vlahul
jetoane
Buna ziua,va rog sa ma ajutati cu informatii despre aceste 4 jetoane...(cred ca sunt jetoane) din plumb , sunt unifaţa .Cat de rare sunt si in functie de asta pretul aproximativ.Mentionez ca nu sunt de vanzare ,dar doresc sa stiu cat mai multe informatii despre piesele pe care le am in colectie.Am cautat si nu am gasit nimic despre ele , poate nu am stiut eu pe unde sa caut .Va multumesc anticipat !
- Fişiere ataşate
DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI NICI CREDE.
(C.Cantacuzino)
(C.Cantacuzino)
-
Valeriu-61
- *****

- Mesaje: 238
- Membru din: 29 Noi 2016, 21:14
- Localitate: Chișinău.Moldova.
Re: jetoane
Despre una din piese --
Familia Luca P. Niculescu s-a instalat în Bucureşti în secolul al XIX-lea, unde a dezvoltat o afacere înfloritoare şi o reţea comercială ce a ajuns, după 1918, să fie răspândită în întreaga ţară. Comuniştii au confiscat averea familiei, dar nu şi istoria ei. Jurnalistul Luca Niculescu povesteşte.
De la mijlocul secolului al XIX-lea. Primul Niculescu de care ştiu, din familie, este Luca P. Niculescu, născut în 1854. El e stră-străbunicul meu şi era fiu de preot, preotul Nicolae. Fiul preotului Nicolae devine, deci, Niculescu, P. Niculescu. De fapt, numele de familie a fost o vreme un nume compus, Luca P. Niculescu. Pe fiul lui Luca P. îl chema Ion. Ion Luca P. Niculescu. E o tradiţie în familie ca pe primul născut dintr-o generaţie să îl cheme Luca, iar pe primul născut din generaţia următoare să îl cheme Ion. Astfel, tatăl meu era Ion, bunicul Luca. Numele compus, Luca P. Niculescu, a dispărut când au venit comuniştii, care cred că aveau o problemă cu numele compuse şi cu particula... Familia e în Bucureşti de aproape 200 de ani. Atât preotul Nicolae, cât şi soţia sa, Lucsandra, sunt născuţi în Bucureşti, puţin după 1800. Fiul lor, Luca, face parte din prima generaţie de comercianţi. Şi-a dezvoltat afacerea de foarte tânăr, cred că nici nu avea 20 de ani, împreună cu o rudă. Din câte ştim, a câştigat mult lansând sistemul mărfurilor pe credit. Importa ţesături şi stofe fine din străinătate. A câştigat bine, chiar foarte bine;la 1900, profitul firmei Luca P. Niculescu era de 9 milioane de lei aur. Ştiu dintr-o carte a lui Hagi Theodoraky că, la sfârşitul secolului al XIX-lea, credibilitatea firmei Luca P. Niculescu a ajutat statul român într-un împrumut foarte dificil pe care România l-a făcut în străinătate şi care, practic, a salvat atunci ţara de la faliment. Luca P. Niculescu nu era un om instruit, dar a înţeles importanţa educaţiei. Şi-a trimis fiul, pe Ion (sau Jean, cum i se mai spunea), la studii comerciale în Marea Britanie, studii care cred că l-au ajutat foarte mult în dezvoltarea afacerii.
Familia Luca P. Niculescu s-a instalat în Bucureşti în secolul al XIX-lea, unde a dezvoltat o afacere înfloritoare şi o reţea comercială ce a ajuns, după 1918, să fie răspândită în întreaga ţară. Comuniştii au confiscat averea familiei, dar nu şi istoria ei. Jurnalistul Luca Niculescu povesteşte.
De la mijlocul secolului al XIX-lea. Primul Niculescu de care ştiu, din familie, este Luca P. Niculescu, născut în 1854. El e stră-străbunicul meu şi era fiu de preot, preotul Nicolae. Fiul preotului Nicolae devine, deci, Niculescu, P. Niculescu. De fapt, numele de familie a fost o vreme un nume compus, Luca P. Niculescu. Pe fiul lui Luca P. îl chema Ion. Ion Luca P. Niculescu. E o tradiţie în familie ca pe primul născut dintr-o generaţie să îl cheme Luca, iar pe primul născut din generaţia următoare să îl cheme Ion. Astfel, tatăl meu era Ion, bunicul Luca. Numele compus, Luca P. Niculescu, a dispărut când au venit comuniştii, care cred că aveau o problemă cu numele compuse şi cu particula... Familia e în Bucureşti de aproape 200 de ani. Atât preotul Nicolae, cât şi soţia sa, Lucsandra, sunt născuţi în Bucureşti, puţin după 1800. Fiul lor, Luca, face parte din prima generaţie de comercianţi. Şi-a dezvoltat afacerea de foarte tânăr, cred că nici nu avea 20 de ani, împreună cu o rudă. Din câte ştim, a câştigat mult lansând sistemul mărfurilor pe credit. Importa ţesături şi stofe fine din străinătate. A câştigat bine, chiar foarte bine;la 1900, profitul firmei Luca P. Niculescu era de 9 milioane de lei aur. Ştiu dintr-o carte a lui Hagi Theodoraky că, la sfârşitul secolului al XIX-lea, credibilitatea firmei Luca P. Niculescu a ajutat statul român într-un împrumut foarte dificil pe care România l-a făcut în străinătate şi care, practic, a salvat atunci ţara de la faliment. Luca P. Niculescu nu era un om instruit, dar a înţeles importanţa educaţiei. Şi-a trimis fiul, pe Ion (sau Jean, cum i se mai spunea), la studii comerciale în Marea Britanie, studii care cred că l-au ajutat foarte mult în dezvoltarea afacerii.
Re: jetoane
Va multumesc pentru raspuns,e bine se stiut provenienta si istoria unei piese din colectie,ma intreb totusi de ce le faceau din plumb...sigur sunt mult mai usor de facut decat din alte materiale,dar se si deteriorau repede , eu cred ca am noroc sa le fi gasit in stare foarte buna. Probabil ca sunt destul de rare ,vad ca nu sunt printre jetoanele trecute la romaniancoins.
DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI NICI CREDE.
(C.Cantacuzino)
(C.Cantacuzino)
-
Valeriu-61
- *****

- Mesaje: 238
- Membru din: 29 Noi 2016, 21:14
- Localitate: Chișinău.Moldova.
Re: jetoane
Foarte mult posibil să nu găsim vreun răspuns -de ce au fost confecționate din plumb.Mult probabil că așa a dorit cel care a comandat confecăionarea lor.
Mă gîndesc că din motivul că nu au fost catalogate -nu au apărut în vizorul sau lipsa de informație -a celui ce a catalogat alte piese -lipsa unei descrieri complete (diam.greut....ect.)/
Mă gîndesc că din motivul că nu au fost catalogate -nu au apărut în vizorul sau lipsa de informație -a celui ce a catalogat alte piese -lipsa unei descrieri complete (diam.greut....ect.)/
Re: jetoane
Nu sunt jetoane, sunt greutati sau impropriu-zis matrite de nasturi care se puneau la costumele de buna calitate pe post de greutate sau nasture provizoriu pana cand croitorul termina costumul.
Am avut si eu vreo 10 piese, fiecare cu reclama diferita.
Am avut si eu vreo 10 piese, fiecare cu reclama diferita.
Unleash the PIG within yourself and you will be more human this WAY!
Re: jetoane
Multumesc pt raspuns..m-am cam dezumflat daca nu sunt jetoane
cu toate ca nu inteleg cum foloseau croitorii aceste greutati,dar daca spuneti ca stiti de ele si ati avut inseamna ca asa e. Dar ca obiecte vechi cu reclama tot raman interesante
DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI NICI CREDE.
(C.Cantacuzino)
(C.Cantacuzino)