Salvati Iconostasul de la Cotroceni!
Reteaua Nationala a Muzeelor din Romania lanseaza un apel public pentru
salvarea Iconostasului de la Cotroceni.
Pentru a initia o dezbatere la nivel national despre existenta muzeelor,
rolul acestora in societate, modul in care se pastreaza si se valorifica
patrimoniul in beneficiul publicului larg, RNMR pune in discutie Hotararea
de Guvern nr.194/25.02.2009, publicata in Monitorul Oficial din 10.03.2009,
care dispune preluarea in administrarea Administratiei Prezidentiale a mai
multor bunuri culturale, proprietate privata a statului, aflate in custodia
Muzeului National de Arta al Romaniei.
Obiectele in cauza provin de la biserica fostei manastiri Cotroceni
(demolata in 1984) si au intrat in custodia Muzeului National de Arta al
Romaniei pentru a fi salvate, in august 1977, dupa avarierea bisericii
fostei manastiri Cotroceni in urma cutremurului. Aproape 150 de obiecte de
cult – icoane, broderii, orfevrarie, mobilier liturgic - de o inestimabila
valoare, urmeaza a fi extrase din spatii special amenajate si asezate in
biserica de beton neterminata inca, reconstruita pe vechile fundatii ale
bisericii manastirii ctitorite de Serban Cantacuzino, deci in conditii de
conservare incerte.
Piesa de rezistenta din ansamblul vizat de aceasta Hotarare de Guvern este
Iconostasul databil catre 1682, singurul pastrat din perioada cantacuzina in
colectii publice muzeale si care, potrivit opiniei specialistilor, este pus
intr-un mare pericol. Publicul care doreste sa contribuie la salvarea
Iconostasului de la Cotroceni este invitat sa se documenteze asupra
situatiei si, daca este de acord cu opinia noastra, sa semneze petitia
online deschisa de RNMR, care poate fi accesata la adresa
http://www.petitieonline.ro/petitie-p47413046.html
Conform opiniei specialistilor din Muzeul National de Arta al Romaniei si
din afara MNAR, constituiti intr-o comisie la solicitarea muzeului,
Iconostasul este deosebit de fragilizat din cauza vechimii suportului din
lemn policromat si aurit, precum si a demontarilor si remontarilor suferite
de-a lungul timpului (in urma cutremurului din 1977, in timpul evenimentelor
din decembrie 1989, cand a fost impuscat, si in 2002, cand a fost montat in
expunerea MNAR). Demontarea, transportul si mutarea acestuia intr-un spatiu
nefinalizat pune in mare pericol ansamblul iconostasului: daca se pune
problema mutarii lor, obiectele ar trebui sa fie monitorizate vreme de cel
putin un an; microclimatul din interiorul bisericii este posibil sa fie
incompatibil cu obiectele aduse la un anumit stadiu de conservare; odata
demontat si supus unor conditii de transport necontrolate, iconostasul va fi
grav afectat, el fiind oricum o piesa fixa, ne-destinata manevrarii.
Printre specialisti se numara: Pia Stinghie (coordonator al echipei care a
realizat ultima restaurare a iconostasului in 2002), Prof. Univ. Dr. Dan
Mohanu (Sectia de Conservare Restaurare Pictura Murala a Universitatii
Nationale de Arte Bucuresti), Prof. Univ. Dr. Oliviu Boldura (Universitatea
Nationala de Arte Bucuresti), Mihai Stinghie, Cornelia Savescu, Dinu
Savescu, Romeo Gheorghita, Geo Niculescu (Institutul National de Cercetare
in Conservare si Restaurare), Dan Stefanescu (Sef Sectie Restaurare Muzeul
Taranului Roman), istorici de arta si cercetatori precum Prof. Univ. Dr.
Corina Popa (Universitatea Nationala de Arte Bucuresti), Ioana Iancovescu
(Institutul de Istoria Artei „George Oprescu”), Constanta Costea (Institutul
de Istoria Artei „George Oprescu”) si Tereza Sinigalia (Institutul National
al Monumentelor Istorice).
Intrucat refacerea lacasului de cult ridicat de Serban Cantacuzino in
secolul al XVII-lea este un fapt de memorie al perioadei contemporane, o
parte a specialistilor au sugerat o metoda practicata la nivel
international, respectiv inlocuirea obiectelor de patrimoniu cu replici care
sa fie expuse in biserica nou construita (ex: statuia ecvestra a lui Marc
Aureliu se afla in muzeul Capitolin, unele vitralii de la Sainte-Chapelle
sunt expuse in Muzeul Cluny). Chiar si arheologul Alexandru Odobescu,
datorita eforturilor caruia a fost fondat Muzeul National de Antichitati
(una dintre primele asemenea institutii din spatiul romanesc), pleda, in
urma cu 148 de ani, cu putin inainte de legea secularizarii averilor
manastiresti, pentru strangerea obiectelor de cult intr-un muzeu „unde sa le
fie asigurata o conservare mai buna decat pe la manastiri”.
Iconostasul de la Cotroceni are nevoie de sustinerea publicului, care este
principalul beneficiar al existentei lui, deoarece nu s-a avut in vedere
opinia specialistilor la semnarea HG nr.194. In plus, aplicarea Hotararii de
Guvern ar crea un precedent primejdios pentru eventuale solicitari similare
(ar fi inceputul sfarsitului colectiilor muzeale constituite) si ar provoca
inchiderea Galeriei de Arta Veche Romaneasca (intr-un context in care criza
economica nu va permite, probabil, alocarea unor fonduri suplimentare in
segmentul culturii).
In concluzie, forurile administrative si-au spus cuvantul, specialistii si-
au exprimat opinia, deci e timpul sa ascultam si vocea natiunii!
Salvati Iconostasul de la Cotroceni
Va inteleg grija pentru patrimoniul romanesc; totusi piesele acelea au ajuns "in custodie", asa cum foarte clar se spune de la inceput... Parerea strict personala: ideeea de a inlocui originalele cu niste copii duce in derizoriu chiar si ideea de credinta. Dupa ce "onor statul roman" a pus la pamant zeci de biserici si manastiri, acum are pretentia de a pastra tezaurul lor si de a furniza niste "fake-uri" pentru a se inchina poporul. Sau popvlimea, asa cum foarte plastic s-a exprimat un clasic in viata.