Emisiuni BNR 2017

[sorin70]

In legea nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, art. 17 alin. m, in categoria secrete de stat se incadreaza :

"emiterea, imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, machetele emisiunilor monetare ale Băncii Naţionale a României şi elementele de siguranţă ale însemnelor monetare pentru depistarea falsurilor, nedestinate publicităţii, precum şi imprimarea şi tipărirea hârtiilor de valoare de natura titlurilor de stat, a bonurilor de tezaur şi a obligaţiunilor de stat"

In lipsa unor prevederi clare, s-a considerat probabil ca tirajele sunt cuprinse categoria de informatii "emiterea / baterea", si nu se comunica aceste informatii pentru a nu risca sa se incalce legea.

Practica tarilor importante ( SUA, M. Britanie, Franta, etc. ) consta in publicarea tirajelor pe fiecare an de emisiune si valoare nominala, iar in cazul SUA inclusiv a costului unitar de fabricatie al fiecarei cupiuri.

[popoviciliza]

In legea nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, art. 17 alin. m, in categoria secrete de stat se incadreaza :

"emiterea, imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, machetele emisiunilor monetare ale Băncii Naţionale a României şi elementele de siguranţă ale însemnelor monetare pentru depistarea falsurilor, nedestinate publicităţii, precum şi imprimarea şi tipărirea hârtiilor de valoare de natura titlurilor de stat, a bonurilor de tezaur şi a obligaţiunilor de stat"

In lipsa unor prevederi clare, s-a considerat probabil ca tirajele sunt cuprinse categoria de informatii "emiterea / baterea", si nu se comunica aceste informatii pentru a nu risca sa se incalce legea.

Practica tarilor importante ( SUA, M. Britanie, Franta, etc. ) consta in publicarea tirajelor pe fiecare an de emisiune si valoare nominala, iar in cazul SUA inclusiv a costului unitar de fabricatie al fiecarei cupiuri.

Bine că am înţeles de unde probabil că apare credinţa BNR că tirajele monedelor intră în art. 17, lit. m din Legea 182. Pentru cine vrea să se distreze, relevante pentru nivelul la care se legiferează sunt stenogramele din 21.02.2002 (dezbaterea în plenul Camerei Deputatilor http://www.parlament.ro/pls/steno/steno ... 5207&idm=3), 25.02.2002 (dezbaterea în plenul Camerei Deputatilor http://www.parlament.ro/pls/steno/steno ... 208&idm=11) şi 26.02.2002 (adoptarea de către Camera Deputatilor http://www.parlament.ro/pls/steno/steno ... 9&idm=2,24). Din păcate expunerile de motive (cele mai relevante) nu se mai găsesc în link-uri...

În ce mă priveşte, prefer drumul drept: dacă tirajul este un secret de stat, trebuie să pornim de la definiţia dată de legiuitor şi să vedem dacă prevederile legii se repectă în sensul acestei definiţii:

Definiţia: Art. 15. - În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: [...]
d) informaţii secrete de stat - informaţiile care privesc securitatea naţională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării

Respectarea legii înseamnă în cazul tirajelor un singur lucru: securitatea naţională are legătură cu aceste tiraje şi prin divulgarea tirajelor se pot prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării.

Dar tirajele în sine nu sunt relevante deoarece, aşa cum ştim, contează totalul exprimat în lei al acestor tiraje (bancnote + monede) existent la un moment dat, respectiv dinamica în timp a acestor totaluri.

Cu menţiunea că acest total al tirajelor este influenţat în minus prin înlocuirea exemplarelor uzate ori necorespunzătoare (aici se cunoaşte chiar şi rata de înlocuire), rezultă că dacă ştii acest total nu mai ai nevoie să cunoşti din ce [tiraje] este compus. Or această informaţie este publică, chiar şi eu am menţionat-o de mai multe ori, cel mai recent în http://transylvanian-numismatics.com/ph ... 463#p93463 :

Raportul anual 2016 a fost analizat și aprobat de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României în ședința din 27 iunie 2017 [...] înaintat Parlamentului României în conformitate
cu prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României http://bnr.ro/DocumentInformation.aspx? ... Class=3043):

2005 11.564
2006 14.670
2007 23.058
2008 26.960
2009 25.617
2010 28.253
2011 32.357
2012 31.477
2013 34.784
2014 39.890
2015 46.482
2016 54.672

Cum se ajunge tehnic la băgarea în secret de stat?

„Art. 18. - (1) Informaţiile secrete de stat se clasifică pe niveluri de secretizare, în funcţie de importanţa valorilor protejate.
(2) Nivelurile de secretizare atribuite informaţiilor din clasa secrete de stat sunt:
a) strict secret de importanţă deosebită;
b) strict secret;
c) secret.
Art. 19. - Sunt împuterniciţi să atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informaţiilor cu prilejul elaborării lor:
a) pentru informaţiile strict secrete de importanţă deosebită:
[...] 6. guvernatorul Băncii Naţionale a României [...]
b) pentru informaţiile strict secrete - împuterniciţii prevăzuţi la lit. a) [...];
c) pentru informaţiile secrete - împuterniciţii prevăzuţi la lit. a) şi b) [...].”

Well, aici este miezul problemei: dacă informaţiile despre tiraje sunt secrete de stat, atunci cel care le-a atribuit acest caracter este guvernatorul Băncii Naţionale a României. Adică acelaşi (chiar ca persoană fizică) care semnează anual raportele din care se cunoaşte chiar esenţa situaţiei (M0 menţionate mai sus pentru RON, adică ceea ce circulă în prezent).

Prin contrast, tirajele (cunoscute din privat!) sunt:
- la monede 100 lei 1996 (11.000.000), dacă nu ţinem cont de eclipsă care este „comemorativă cu putere de circulaţie”
- la bancnote nici are rost să mai caut, să zicem că sunt corecte cele din http://www.polymernotes.de/country/romania/romania.html

Aşa că rămân la concluzia că lipsa tirajelor nu este secret de stat, nu loveşte decât pe colecţionari, fără a proteja decât secretul legat de valoarea cotei părţi a primelor pentru BNR, MS şi IBNR.

[Florian]

Multumesc sorin70,multumesc popoviciliza!
Am gasit topicul cu tirajele(se cheamã "bancnote1952").Discutiile dintre colegii nostri de forum sunt foarte interesante,dar din pacate sunt din 2006!Raspunsul celor de la BNR,asa laconic si expeditiv n-a facut decat sa ma intristeze.Cu atat mai mult cu cat,dupa 11 ani,isi pastreaza inca pozitia asta secretoasa...
M-a uimit o afirmatie(cred ca lui banivechi),care sustinea ca intre 1948-1989 tirajele nu au fost facute publice.
Cercetand,mi-am dat seama ca intr-adevar,Republica Populara nu a publicat tirajele intre 1948-1951,dar din 1952 si pana in 1966(se trecuse la Republica Socialista),tirajele exista.
Nu inteleg apoi,de ce din 1990 pana in 1999 numarul de piese batute e public(de ce n-a fost secret de stat si in acea perioada?),iar apoi din 2000 din nou....silence?!
Impartasesc punctul de vedere din mesajul de mai sus si anume :
"Aşa că rămân la concluzia că lipsa tirajelor nu este secret de stat, nu loveşte decât pe colecţionari, fără a proteja decât secretul legat de valoarea cotei părţi a primelor pentru BNR, MS şi IBNR.".

[popoviciliza]

Cu plăcere!

[popoviciliza]

500 de ani de la sfințirea bisericii mănăstirii Curtea de Argeș.

16.08.2017
În conformitate cu prevederile Legii nr.312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, începând cu data de 16 august 2017, Banca Naţională a României va lansa în circuitul numismatic un set de trei monede (din aur, argint și tombac cuprat) și o monedă din tombac cuprat, dedicate împlinirii a 500 de ani de la sfințirea bisericii mănăstirii Curtea de Argeș.

http://bnr.ro/page.aspx?prid=13537

[popoviciliza]

şi imagini...

set aur, argint şi tombac cuprat

monedă tombac cuprat

Stema de pe monedă este anacronică, cum am mai pariat că va rămâne http://transylvanian-numismatics.com/ph ... 018#p91870 (mulţumesc BNR, mulţumesc MS!).

[popoviciliza]

Pentru cei interesaţi, imaginea corectă este:

8-02.jpg (58.16 KiB) Vizualizat de 16487 ori

fiindcă imaginea aprobată la BNR este valabilă din 1880 (137 de ani), după intervenţia arhitectului francez André Lecomte du Nouy (şi a fost resfinţită atunci şi ulterior):

Este o situaţie de manual pentru cei care sunt în învăţământul de arhitectură, deoarece „Deciziile arhitecturale luate de André Lecomte du Nouy în opera de restaurare a monumentelor din România au făcut obiectul unor nenumărate polemici, chiar din timpul lucrărilor. De manieră generală, ele se încadrează în dezbaterea globală privind principiile care trebuie urmărite în momentul refacerii unor monumente vechi, de cele mai multe ori într-o stare de conservare precară şi care, deseori, au fost „cârpăcite” de-a lungul secolelor.” (citat din articolul de mai jos).

BNR are permanent viziuni istorice, lipind etichete pe borcane al căror conţinut nu îl cunoaşte. Medalistica nu se ocupă cu reconfigurarea / ignorarea istoriei.

Context:

André Lecomte du Nouy, restauratorul bisericii episcopale de la Curtea de Argeş
Marius Ionel, 20 Octombrie 2011
Jurnalul de Arges

„[...] André Lecomte du Nouy (1844-1914) s-a născut pe 7 septembrie la Paris, într-o familie cu tradiţii artistice. Unchiul lui, Hyacinte-André du Nouy (supranumit Dunouy) era pictor şi, între altele, a lucrat la Curtea regală din Napoli timp de doi ani, înainte de a executa, la Paris, decoraţia castelelor Tuilleries, Versailles şi Saint Cloud. În 1859, André Lecomte du Nouy se înscrie, pe 11 noiembrie, la „Ecole Impériale de Dessin et Mathématiques”. Singura indicaţie cunoscută privind activitatea lui şcolară este matricula din registrele şcolii. Cel puţin, din programul stabilimentului putem deduce că el a studiat desenul, sculptura ornemanistă, matematica şi arhitectura. În continuare André Lecomte du Nouy şi-a continuat pregătirea în atelierele a trei reputaţi arhitecţi francezi, între care renumitul Eugene Viollet-le- Duc. De altfel, sub îndrumarea acestuia, André Lecomte du Nouy execută diferite lucrări de restaurare ale unor monumente, între care şi catedrala din Cahors. Tot cu Viollet-le-Duc, André Lecomte du Nouy participă la o expediţie arheologică în Siria şi Palestina în anii 1870-1871. Carnetele de note, ţinute de-a lungul întregii sale cariere, mărturisesc influenţa capitală a profesorului său în ceea ce priveşte metodele de lucru. O operă remarcabilă realizată de André Lecomte du Nouy este edificiul „Pater Noster”, de pe Muntele Măslinilor de la Ierusalim, concepută în stilul italian al monumentelor din Campo Santo de la Pisa în 1868. De altfel, în 1870, arhitectul prezintă nouă desene făcând parte din acest proiect la Salonul din Paris. Tot Viollet-le-Duc îl recomandă pe André Lecomte du Nouy pentru a efectua o misiune arheologică organizată de „Palestinian Exploration Fund” în Ţara Sfântă.

Din comandă în comandă, Lecomte du Nouy urma să rămână în România până la sfârşitul vieţii

În 1874, autorităţile române se adresează lui Viollet-le-Duc pentru a obţine colaborarea acestuia în vederea restaurării Mânăstirii Curtea de Argeş, care urma să devină necropola regilor României. Cum reputatul arhitect francez avea diferite şantiere în curs, el îl recomandă pe cel mai competent dintre elevii lui şi astfel André Lecomte du Nouy se deplasează în România, cu un contract semnat pentru doi ani. În realitate, din comandă în comandă, André Lecomte du Nouy urma să rămână în România până la sfârşitul vieţii, ba chiar, la cererea lui, să fie înmormântat nu departe de biserica din Curtea de Argeş, opera lui capitală. Arhitectul francez a condus în România restaurarea a cinci monumente importante: Curtea de Argeş între 1875-1880, bisericile Trei Ierarhi în 1882 şi Sfântul Nicolae în 1888 la Iaşi, Sfântul Dimitrie în 1889 la Craiova și biserica Mitropoliei din Târgovişte în 1890. Însă, de departe, cea mai cunoscută realizare este necropola regală. Acest monument, reprezentativ pentru arta medievală românească, a devenit un simbol al Ţărilor Române, constituind chiar modelul pavilionului provinciilor danubiene la Expoziţia Universală din Paris, în 1900. Deciziile arhitecturale luate de André Lecomte du Nouy în opera de restaurare a monumentelor din România au făcut obiectul unor nenumărate polemici, chiar din timpul lucrărilor. De manieră generală, ele se încadrează în dezbaterea globală privind principiile care trebuie urmărite în momentul refacerii unor monumente vechi, de cele mai multe ori într-o stare de conservare precară şi care, deseori, au fost „cârpăcite” de-a lungul secolelor.

Mormântul arhitectului se află la Curtea de Argeş în curtea bisericii Flămânzeşti

Mormântul arhitectului Emile André Lecomte du Nouy este declarat monument istoric, fiind înregistrat cu Cod LMI: AG-IV-m-B-13944. Se află în Curtea de Argeș, Str. Eroilor 36, în curtea bisericii Flămânzești. Tendinţele de o influenţă orientalistă, se regăsesc în opera lui André Lecomte du Nouy, care a încercat să creeze, cu mai mult sau mai puţin succes, în funcţie de propria lui percepţie, un stil „post-bizantin românesc”. Realizările lui au meritul de a fi salvat de la ruină, sau chiar de la dispariţie, câteva monumente capitale ale artei româneşti, chiar şi atunci când, de manieră excesivă, el a ales soluţia distrugerii lor şi a reconstrucţiei „ex-nihilo” a acestora. Tot de necontestat este dragostea arhitectului pentru patria lui de adopţie şi mândria de a-şi fi legat numele de opera de salvare a unor monumente. Reproşul principal care i s-a adus se referă în primul rând la decoraţia interioară a bisericii Curtea de Argeş, unde fresca de origine, pictată în 1526 de Dimitrie Zugravu (uneori numit şi Dobromir ot Târgovişte), care se găsea într-o stare de distrugere avansată, a fost înlocuită printr-o pictură modernă, în gustul secolului XIX. Trebuie însă să ţinem seamă de condiţiile care i-au fost impuse, pentru că biserica, devenind necropola regilor României, aceştia trebuiau să fie reprezentaţi în postură de ctitori. Tot în aceeaşi ordine de idei, eliminarea unor pietre funerare istorice de pe solul bisericii, avea ca scop eliberarea spaţiului necesar în vederea instalării viitoarelor morminte ale familiei regale. Trebuie să precizăm că sumele necesare restaurării interioare a monumentului au fost prelevate în totalitate din caseta personală a regelui Carol I.[...]” http://www.jurnaluldearges.ro/index.php ... a-de-arges

[popoviciliza]

Aceleaşi concluzii ca în postarea precedentă le descopăr şi la guvernatorul BNR. De remarcat că - în rarele ocazii în care încearcă să vorbească pe înţelesul tuturor - se dovedeşte confuz şi pe alocuri ilogic. Sublinierile de mai jos îmi aparţin şi punctează aspectul menţionat anterior: imaginea de pe monede NU corespunde evenimentului pentru care au fost bătute, iar confuzia este generată de nivelul precar al cunoştinţelor de cultură generală al decidenţilor din BNR. Am mai subliniat şi trimiterea la anacronica stemă a României, cu consecinţe legate tot de reflectarea habarnamistă a istoriei.

Cuvânt de deschidere
cu ocazia lansării lucrării „Istoria restaurării Bisericii Episcopale de la Curtea de Argeş. 1863-1886”

„Onorată asistenţă

Vă mulţumesc că sunteţi şi de această dată împreună cu noi, la Banca Naţională, la o serată culturală.

Avem plăcerea să vă prezentăm, în această seară, o nouă lucrare a profesorului Nicolae Noica, intitulată “Istoria Restaurării Bisericii Episcopale de la Curtea de Argeş. 1863-1886”.

Vă rog totodată să-mi îngăduiţi să salut un oaspete de seamă, pe Înalt Prea Sfinţia Sa Calinic Argeşeanu, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului.

Ca în atâtea alte rânduri, dedicăm această seară istoriei. De ce suntem noi preocupaţi de istorie? Pentru că istoria este parte fundamentală a culturii generale, iar cultura generală este fundament solid al culturii financiare, care se înscrie între atribuţiile Băncii Naţionale.

Noi cultivăm istoria, cu deosebire, prin două canale cu semnificaţii puternice: fie prin lansarea de emisiuni numismatice, fie prin dezbateri dedicate unor cărţi de referinţă. Astăzi, într-un concurs fericit de împrejurări, venim în faţa Dumneavoastră cu ambele: o emisiune numismatică şi o carte de referinţă, având ca numitor comun un important moment istoric.

Ieri, de Sfânta Maria, fiind 15 august 2017, s-au împlinit exact 500 de ani de când – la 15 august 1517 – un eveniment cu puternică încărcătură istorică a marcat, în Ţara Românească cel de-al doilea deceniu al secolului XVI. A fost sfinţită biserica mănăstirii Curtea de Argeş.

Ctitorie a Domnului Ţării Româneşti Neagoe Basarab, acest strălucit monument al ortodoxismului românesc, ale cărui ziduri, înălţate în plin Evul Mediu şi restaurate în zorii capitalismului românesc, în anii 1863-1886, a etalat în bătaia lungă a veacurilor – de atunci, din 1517 şi până astăzi – forţa pietrei păstrătoare de amintiri puternice privind geniul creator născut din rândurile poporului român.

Şi iată că, astăzi, la 500 de ani de la sfinţirea măreţei ctitorii, Banca Naţională închină acestui eveniment o emisiune numismatică.

Totodată, pentru a celebra 131 de ani care se împlinesc de la cea de-a doua sfinţire a monumentului, în prezenţa regelui Carol I, după încheierea lucrărilor de restaurare, organizăm tot astăzi o dezbatere a cărţii profesorului Nicolae Noica, despre care am amintit deja.

S-au împlinit, aşadar, 500 de ani de la sfinţirea bisericii mănăstirii Curtea de Argeş. Pentru a marca evenimentul, Banca Naţională lansează în circuitul numismatic un set de trei monede (din aur, din argint şi din tombac cuprat) şi, separat, o monedă din tombac cuprat.

Este o onoare pentru noi să cinstim evenimentul de la 15 august 1517, desăvârşit cu mare fast, în prezenţa domnitorului Neagoe Basarab, a lui Teolept, patriarhul Constantinopolului, însoţit de un mare sobor de la Sf. Munte Athos, şi a clerului Ţării Româneşti, în frunte cu mitropolitul Macarie, lansând astăzi o emisiune numismatică.

Cele trei monede (cea din aur – de 100 de lei, cea din argint – de 10 lei, şi cea din tombac cuprat – cu valoare numismatică de 1 leu) înfăţişează, pe avers şi pe revers, remarcabila realizare care este biserica mănăstirii de la Curtea de Argeş, reunind influenţe ale culturii creştin-bizantine, dar şi ale arhitecturii occidentale şi chiar ale celei islamice. Un reper, de fapt, al culturii şi spiritualităţii româneşti, una dintre cele mai reuşite expresii de asimilare creatoare din cultura românească.

Aversul monedelor redă un detaliu ornamental exterior al bisericii mănăstirii Curtea de Argeş, inscripţia în arc de cerc “ROMÂNIA”, valoarea nominală (“100 LEI”, „10 LEI” sau „1 LEU”), stema României şi anul de emisiune “2017”.

Reversul, comun de asemenea celor trei piese din aur, argint şi tombac cuprat – prezintă imaginea bisericii mănăstirii Curtea de Argeş şi inscripţia în arc de cerc „500 DE ANI DE LA SFINŢIREA BISERICII MĂNĂSTIRII CURTEA DE ARGEŞ”…

Monedele, ambalate separat în capsule de metacrilat transparent, sunt însoţite de prezentări redactate în limbile română, engleză şi franceză. Iar broşurile includ şi certificatul de autenticitate al emisiunii, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului BNR şi casierului central. Monedele au putere circulatorie pe teritoriul României.

Dacă Neagoe, fiul Neagăi din Hotărăni; descendent din neamul Craioviştilor, cu o paternitate atribuită unui Basarab, pe care şi-o asumă; un domn preocupat de ridicarea ţării sub aspect administrativ şi diplomatic; dovedindu-se în egală măsură preocupat de dezvoltarea culturii; în timpul lui fiind restaurate mănăstirile de la Snagov, Tismana, Cozia şi biserica vechii mitropolii din Târgovişte; dacă Neagoe Basarab, aşadar, înalţă biserica de la Curtea de Argeş; un important simbol şi nucleu de statornicie şi rezistenţă creştină; chemând acolo cei mai buni meşteri din Levant şi din Occident; ne-a lăsat o preţioasă moştenire, ca expresie a forţei creatoare a unei perioade paşnice de mare strălucire culturală, cu deosebire prin construirea bisericii mănăstirii Curtea de Argeş, între 1514 şi 1522… vremea şi vremurile, marcate de cutremure, de vijelii, de ierni geroase şi de veri prea călduroase, au lucrat asupra zidurilor celebrei mănăstiri.

Venise deci timpul restaurărilor.

E lungă şi complicată, dar cu rezultate de asemenea strălucite, cartea restaurării bisericii lui Neagoe Basarab, devenită Catedrală Episcopală. Şi aureolată de un titlu de glorie al artelor române din trecut.

Gândul de restaurare a sfântului locaş s-a născut în vremea lui Cuza, şi a fost desăvârşit în vremea lui Carol I. Lucrările s-au încheiat în 1886. Iar acum 131 de ani, în octombrie 1886, în prezenţa regelui Carol I şi a nenumărate oficialităţi, a avut loc a doua sfinţire a bisericii episcopale de la Curtea de Argeş, de după o restaurare de o rară măreţie şi bogăţie ornamentală, care ne uimeşte şi astăzi cu fastul şi eleganţa dobândite.

Profesorul Nicolae Noica, un veritabil istoric al zidirilor ce au amintiri, care de ani buni coboară în arhive şi aduce în lumina tiparului întâmplări semnificative legate de marile ctitorii ce ilustrează istoria neamului nostru, a făcut din nou un gest lăudabil. De acolo, din arhive, ne-a adus tabloul şi detaliile legate de acele momente din anii 1880, în admirabila carte a Domniei Sale intitulată “Istoria restaurării Bisericii Episcopale de la Curtea de Argeş 1863-1886”.

Tabloul este foarte bine surprins atât în carte, cât şi în cuvântul de însoţire scris cu mintea şi cu sufletul de Înalt Prea Sfinţia Sa Calinic Argeşeanu. Îi veţi asculta pe amândoi deîndată.

Aşa că mie, ca economist, o să vă rog să-mi îngăduiţi să mă refer la câteva detalii.

De exemplu, la licitaţia pentru tabla de plumb, ce urma să fie bătută pe acoperişul mănăstirii. Au fost cerute propuneri de preţuri din ţară şi de la Viena. A câştigat ofertantul din Austria, care a cerut un preţ semnificativ mai mic pentru o tablă calitativ superioară. Şi, în plus, a trimis în ţară, pe cheltuiala lui, un specialist care să supravegheze lucrările.
O lecţie pentru licitaţiile de astăzi, de la noi.

Un alt detaliu: contestaţiile la licitaţii. Nu doar la tabla de pe acoperiş, ci la întreaga lucrare. N-au lipsit contestatarii. Furioşi că au pierdut licitaţiile, au tunat şi fulgerat că restaurarea ar fi eliminat semnificaţiile artei bizantine, înlocuite cu accente reci occidentale. Dar cu toate criticile contestatarilor, îndreptăţite sau neîndreptăţite, măreţia arhitecturală şi bogăţia ornamentală, sofisticatul mixaj între viziunea din momentul ctitoririi şi cea a restaurărilor vorbesc şi astăzi lumii despre împlinirea strălucită a unui lucru făcut bine de pe aceste meleaguri.

Restaurarea din secolul al XIX-lea a adus un omagiu lui Neagoe Basarab, ctitorul edificiului înălţat acum 500 de ani, în vremea căruia Ţara Românească devenise un important focar de tradiţie bizantină şi un centru al lumii ortodoxe. Biserica mănăstirii de la Curtea de Argeş, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, o capodoperă arhitecturală a acelor timpuri, păstrată şi astăzi, care adăposteşte şi osemintele primilor doi regi ai României, este o valoare inestimabilă a patrimoniului nostru cultural.

Vă mulţumesc! Îi invit pe panelişti să vină la pupitru şi să înceapă dezbaterea. Succes.

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR”

http://bnr.ro/Cuvant-de-deschidere-16292.aspx

[Florian]

[quote="popoviciliza"] "Am mai subliniat şi trimiterea la anacronica stemă a României, cu consecinţe legate tot de reflectarea habarnamistă a istoriei."(Trebuie sa ma invatati si cum se citeaza corect din ceilalti utilizatori.Nu ma descurc deloc... )

Care,din cele patru variante propuse,ar fi stema cea mai potrivita?
https://tineretanrm.wordpress.com/2017/ ... -a-stemei/

[popoviciliza]

Heraldica este un domeniu delicat, aşa că nu îmi permit să îmi dau cu părerea.

Dar ceea ce pot să remarc este că stema actuală nu poate fi reprodusă cu acurateţe pe monede deoarece coroana aşezată cu copy/paste are un grad de detaliere mult prea mare faţă de restul stemei (în proiect aţi văzut că era mai corect).

Cu stimă,

[Florian]

Multumesc,ati raspuns cu multa modestie!
V-am pus intrebarea referitoare la imaginea cea mai potrivita a stemei pentru ca am observat ca aveati o oarecare nemultumire fata de intarzierea MS si BNR(nu stiu care dintre ele va opera schimbarea)in a modifica stema pe noile emisii numismatice(si eu sper ca acesta opera se nu se materializeze doar pe 1 ianuarie 2019!!! ).
Pe site-ul pe care am intrat(banuiesc ca unul cu tentã regalistã),argumentele erau foarte interesante si neobisnuite!Va dau dreptate atunci cand spuneti ca heraldica e un domeniu delicat,rezervat profesionistilor,insa mi s-a parut ca unele chestiuni ridicate de cei de pe site sunt evidente si pot fi supuse atentiei si unor nespecialisti...
Intrebarea mea nu ar fi daca ei vor pune pe monede o stema modificata(volens-nolens, obligati de lege o vor face), ci daca vor pune imaginea ADEVARATEI steme!?
Citez din articol:"Niciodată acvila mare nu a fost încoronată cu Coroana de Oţel! În realitate, Coroana de Oţel era deasupra scutului mare, exact ca în varianta stemei mici interbelice..."

"Legile heraldicii spun că o stemă nu poate avea scut fără nicio podoabă pe el, şi în mod normal după revoluţie, când s-a adoptat stema actuală, scutul mare nu mai avea ce să caute, trebuia renunţat la el şi lăsată acvila liberă, chiar dacă era aurie – căci oricum tot atunci s-a decis ca drapelul de stat să nu poarte pe culoarea galben stema ţării, ci să rămână simplu.
Prin urmare, prin acest proiect se coboară Coroana de Oţel de pe scutul stemei, unde era mult mai armonios aşezată şi ieşea în evidenţă, pentru a fi ascunsă, mică şi penibilă, în interiorul scutului, pe capul acvilei. Este o mare dezonoare care i se face acestui simbol al suveranităţii nationale. Şi rezulta o stemă inestetică, mult mai puţin armonioasă decât dacă scutul ar fi avut deasupra, la dimensiunile potrivite, coroana."

Cu aceeasi stima,

[popoviciliza]

Comentariul pe care l-aţi citat este corect şi se referă la ultima stemă a regatului. Stema de acum preia o parte dintre elementele respective aşa cum spune comentariul.

După decembrie 1989, stema României nu mai este pe drapel, dar apare în multe alte locuri (nu le mai numesc, se cunosc). În 1992 a fost trecută de camerele reunite ale Parlamentului, iar în 2016 a trecut modificarea în discuţie de Camera Deputaţilor.

Această modificare s-a făcut pe baza textului adoptat de către Senat şi a tuturor celorlalte avize. Ei bine, da, chestiunea Coroanei de Oţel a fost pusă în discuţie (la Senat, prin amendament), dar a fost respinsă. Iată textul acestui amendament: „Alineatul (2) al articolului 1 va avea următorul cuprins: Scutul mare, pe albastru, timbrat cu Coroana de Oţel a independenţei are în interior o acvilă de aur cu capul spre dreapta încoronată, cu ciocul şi ghearele rosii, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce ortodoxă din aur, în pal, în gheara dreapta o spadă, iar în gheara stângă un buzdugan.”. Autori: Dragoş Gunia, Andronache Gabriel, Urcan Florin, Paleologu Theodor, Guran Virgil, Dumbrăvescu Paul - Grupul PNL. În mod surprinzător, motivarea pentru respingere este „Textul adoptat de comisie este suficient de cuprinzător.”. Aşa că a rămas ca în tren, Senatul a fost sesizat de eroare, dar a respins corectura, iar Camera Deputaţilor a mers mai departe, aprobând ceea ce s-a făcut la Senat.

Aşa că, fără a discuta dacă era nevoie de vechea stemă, mă limitez să constat două aspecte: vechea stemă este rezultatul unui lung şir de modificări (cea mai dificilă perioadă fiind cea iniţială, cu mai multe steme în paralel), iar noua stemă nu este o modificare ci un colaj. Nu zic nimic de forma coroanei, că nici înainte nu prea era respectată în diversele ei reprezentări.

Cu stimă,

[Florian]

Stie cineva in ce data apare si carui eveniment ii e dedicat Setul de monetarie din acest an?Nu de alta,dar sper in felul acesta sa avem acces la o moneda de 1 ban 2017!
Multumesc frumos!

[sorin70]

Deocamdata oficial nu s-a anuntat nimic.

[Florian]

Multumesc sorin70!
Daca nu exista nimic oficial(asa cum este Programul medalistic pe 2017 al MS),ne-am putea gandi la evenimentul cel mai probabil?!Nu stiu,ceva de genul...100 de ani de la moartea lui Titu Maiorescu...Exista o lista cu posibile fapte insemnate,remarcabile dupa care BNR s-ar ghida sau vor fi imprevizibili ca intotdeauna?
Uitandu-ma peste lista seturilor de monetarie 2000-2016,am observat ca cele mai multe sunt aparute spre sfarsitul anului si evidentiaza evenimente mai putin asteptate...
Asa cum spuneati chiar dumneavoastra,cu umor,pe un topic mai vechi:"Pe cand aniversari de tipul 102 ani si 3 luni ?"