Cum am inceput sa colectionam?

[andi_codescu]

Ma gandesc de ceva timp sa deschid un topic cu acest subiect. Cum am inceput sa colectionam? Care au fost imprejurarile care au adus la lumina pasiunea de a colectiona a fiecaruia dintre noi si care a fost traseul fiecaruia in aceasta activitate? As vrea ca acesta sa fie locul povestilor fiecaruia dintre noi.

Mi se pare fascinanta inclinatia noastra spre a colectiona. De ce noi si nu si ceilalti? Ce ne deosebeste, ce ne anima dorinta de a mai adauga o noua piesa (la randul ei mai veche sau mai noua) alaturi de celelalte?

Fiecare dintre noi are o poveste, impletita cu povestea unor oameni, impletita cu povestea unor piese „de suflet”, cu locuri si evenimente din trecut care definesc pe fiecare dintre noi ca un colectionar.

Mi-ar face placere sa impartasim cu ceilalti istoriile noastre si sa „gustam” din bucuria amintirilor celorlalti.

Nu voi incepe cu povestea mea, dar promit colegilor din forum ca se va adauga si ea in cel mai scurt timp.

[vasil]

Parca a mai fost deschis a o rubrica din asta pe undeva.

Nu stiu daca am fost colectionar de mic, dar ce imi amintesc este ca pe la 3 anisori imi placea sa desfac toate cauciucurile de la masinutele primite cadou si sa le pun intr-o galetusa de plastic. Erau de forme diferite, fiecare cu mirosul si gustul lui...Mergand pe firul amintirilor asta ar putea fi prima amintire colectionistica. imi placeau deasemenea si motorasele electrice din masinutele teleghidate.

Mai tarziu, mi-au placut foarte mult masinutele miniatura, in special modelele vechi...nu stiu daca astazi se mai gasesc pe undeva. Imi tineam pretioasa colectie pe o comoda din camera mea si nici nu incercam sa ma joc cu ele ca nu cumva sa le stric. Dar treptat au disparut, cu ajutorul prietenilor binevoitori. Ultima am distrus-o eu deliberat, in timpul liceului, dupa ce am incarcat-o cu un amestec de nitrat si zahar preparat in laboratorul scolii...cred ca majoritatea dintre noi a avut pasiunea petardelor in copilarie.

In timpul gimnaziului m-a lovit subit pasiunea pentru monede....culmea imi placeau cu cat erau mai tocite si gaurite (atentie banivechi, s-a intamplat si cu mine, dar acu mi-a trecut!!). Construiam diverse gadgeturi sau preparam petarde pentru prieteni si nu acceptam plata decat sub forma de monede vechi: 100 lei 1944, 10.000 lei 1947, monede straine de diverse tipuri e tot ce imi aduc aminte de atunci...nimic cu adevarat valoros, dar mie mi se parea ca detin comoara lui Ali Baba. Monedele le tineam in cutii de chibrituri puse la un loc intr-o uriasa cutie de ciocolata Kandia...parca o vad si acuma...cutia , nu ciocolata.

Cu regret trebuie sa spun ca aceasta colectie miraculoasa (aveam si un teanc de bancnote de-a dreptul jegoase) le-am dat pe timbre. Imi placea coloritul si temele abordate, mi se pareau mult mai interesante decat monedele. Am strans vreo doua clasoare (cred ca majoritatea erau animale si sporturi olimpice), dupa care...ce rusine....am pierdut toata colectia la un joc cu colegii (stiti jocul ala cu moneda care trebuie sa cada cat mai aproape de perete...). Nu as fi vrut sa o dau dar...colegul era mai fortzos ca mine.

In disperare de cauza am inceput sa strang ambalaje de guma de mestecat (cred ca am umplut o cutie plina) si in paralel lacatele mici chinezesti, din alea dragalase, tip ghinda sau cu tot felul de forme ciudate, pentru care eram in stare sa vanez toate magazinele de fierarie din oras, pe care de altfel le vizitam periodic pentru noi achizitii. Nici asta nu m-a tinut mult. Hartiile de guma le-am dat pe Pif-uri si almanahe "Anticipatia" iar lacatelele au ajuns tot la prietenii mei credinciosi, care acum crescusera mari si mergeau in armata. Colectia de Pif-uri mi-a fost aruncata cu ocazia unei curatenii generale.

In urma unor schimburi de piese electronice, cineva mi-a oferit cateva monede romanesti (1 leu 1906 curatata cu pila, un 50 bani 1914 gaurit, un 200 lei 1942, si 1 florin 1891). Asta se intampla in timpul liceului, si timp de aproape 15 ani asta a constituit toata colectia mea la care ma uitam din cand in cand cu drag.

Pasiunea pentru numismatica s-a redeschis acum doi ani, cand am intrat pentru prima oara pe okazii si pe forumul acesta de transylvanian-numismatics. De atunci, ajutat de prieteni si cu putin noroc am reusit sa colectionez cateva clasoare de monede la care tin mult. M-am axat pe Romania (la inceput), pe Rusia si Austria...mi se pareau oarecum mai apropiate si imi placea tipul de moneda. In plus imi spun ca aceste monede au putut circula oarecum si pe teritoriul tarii noastre intr-un anumit areal si intr-o anumita perioada de timp, deci este ca si cum m-as cufunda intr-o istorie ce interfereaza organic cu fiinta mea de roman. Ce va aduce viitorul nu stiu....nu stiu daca voi continua la nesfarsit sa colectionez sau ma voi schimba, pentru ca sunt inca bantuit si de alte pasiuni conexe: cartile, electronica, si cate si mai cate... Dar cel putin pentru un timp, calatorim impreuna...si calatorului ii sta bine cu drumul si cu tovarasii de calatorie..

[andi_codescu]

Multumesc celor care impartasesc sau vor impartasi cu noi istoriile lor.

La randul meu voi face acelasi lucru.

Primele amintiri ale pasiunii mele sunt putin incetosate. Fratele meu (mai mare) avea o „colectie” de „bani vechi”, de fapt o cutie cu cateva monede Mihai I si cateva straine (URSS). Aveam 5-6 ani cred. O amintire mult mai pronuntata este cea in care impreuna cu fratele meu si cu o verisoara cautam „bani vechi” in casa nelocuita a unei bunici. Aici am gasit o moneda pe care si acum o am in colectie, si care probabil a declansat pasiunea: o Sadagura 1773. Nu era bine conservata, dar ceea ce era mai important, anul era lizibil. O moneda din 1773 mi se parea a fi o valoare inestimabila. Moneda aceea totusi pastreaza pentru mine o valoare inestimabila. Mai trist e ca a fost curatata de multe ori in perioada copilariei mele. Atunci m-a prins pasiunea pentru „bani vechi”. Inatai am „administrat” colectia fratelui meu. Apoi mi-a cedat-o mie. Cert e ca in clasa I deja eram un mic numismat atins de microb. Un coleg de clasa mi-a promis ca imi va aduce monede vechi. Si s-a tinut de cuvant. Numai ca a facut greseala de a nu mi le da direct, ci a deschis penarul in care erau si cei din jur au luat fiecare cate o manauta de banuti. Am luat si eu. Printre ei era o piesa de 2 Bani 1882 care, alaturi de piesa Sadagura au fost mult timp piesele de rezistenta ale „colectiei” mele. Am mai primit de la bunica mea unele piese de argint de 500 lei 1944 si incet, incet am achizitionat de la prieteni piese romanesti mai ales.

Provin dintr-un orasel mic, din zona de deal a Valahiei, care desi are ceva istorie in spate nu este bogat in vestigii istorice. Nu am avut contact cu alti colectionari, decat cu cativa copii care adunau ca si mine de la prieteni si cunostinte. Un alt eveniment important a fost cand am achizitionat intreaga colectie a unui prieten (undeva in clasele a V-a – a VIII-a), cu bucuria de a adauga inca o piesa de secol XVIII colectiei mele (Ecaterina a II-a, 1768). Conceptia incetatenita printre toti prietenii mei era ca o piesa cu cat e mai veche, cu atat e mai valoroasa. Citisem si eu ca raritatea ar conta, dar parca nu imi venea sa cred. In fond, fiind fara acces la alti colectionari, a gasi o piesa mai veche de secolul XX era extrem de greu, deci in cele din urma, cu cat erau mai vechi erau cu atat mai rare pentru mine si deci cu atat mai valoroase.

Aveam o ruda care era colectionar, se pare membru al SNR, dar caruia nu ii placea sa discute despre colectia sa, si in nici un caz sa o arate. Nu am vauzt niciodata acea colectie. Mai avea o „colectie” profesorul meu de istorie din liceu, a carei piesa de rezistenta era o tetradrahma, imitatie a celei de Thassos. Insa ce avea mai important, erau unele cataloage de pe care mi-am facut si eu copii.

In liceu, colegi noi, noi oportunitati de achizitie: cumparam piesele de argint la gram. In felul asta am achizitionat cateva piese pe care si acum le am: un taler de Raguza si cateva piese mari de argint otomane de secol XVIII. Am aflat de la un coleg ca ar avea sapte monede romane. Mi se parea ceva dincolo de puterea imaginatiei. Mi le-am dorit foarte tare, as fi dat pe ele cu mult mai mult decat valoareaza in mod real, dar nu a vrut sa le vanda. A spus ca sunt „tezaurul” familiei sale.

Tot in liceu am aratat modesta mea colectie fiului (mult mai mic de varsta) al unui prieten de-al parintilor mei. I-au placut, asa ca i-am facut cadou cateva piese marunte. Se pare ca i-am inoculat microbul. Dupa aproape un an au venint din nou in vizita. Stateau in Bucuresti, eu in acelasi orasel de provincie. Mi-a aratat un clasor cu monede romane si grecesti. M-am simtit umilit. Mi-am dat seama ca in modul in care colectionam eu, colectia pe care o strangeam in zece ani, cineva dintr-un oras mare o putea face in cateva luni.

Am intrerupt achizitiile. Crescusem, incepusem sa ma interesez de alte lucruri deja. Pastram pasiunea pentru numismatica dar m-am multumit sa citesc. Calculator nu aveam, internet nici vorba (era undeva inainte de 1999). M-am gandit ca putinele mele economii le investesc mai bine in haine si adidasi, lucru pe care l-am facut si de care nu mi-e rusine. Am gandit asa si in timpul universitatii. Din pasiunea pentru numismatica, trecuta in inactivitate am facut si facultatea de istorie. Dar, ironia sortii, acest demers m-a indepartat de numismatica, deoarece mi-a ocupat tot timpul liber. Mi-am pertrecut cativa ani alergand intre facultati si serile invatand. Acces la informatie tot nu aveam. Auzisem de Popa Tatu. Odata m-am dus acolo, dar m-am simtit nelalocul meu si nu m-am mai dus. Bani de cumparat monede nu aveam (tot in haine si adidasi am „investit”). La un moment dat am aflat de la un coleg de la istorie despre magazinul de la Hanul cu Tei. Am fost acolo si am achizitionat cateva monede de bronz romane, aveau si un denar la un pret foarte mare si pentru zilele noastre (cu atat mai mult pentru anul 2000).

Apoi m-am angajat, am inceput sa am ceva mai multi bani, mai mult echilibru in viata, la un moment dat o sotie. In felul acesta am reinceput sa colectionez in septembrie 2005, dupa ce am aflat de un coleg de serviciu de site-ul okazii. Apoi am aflat de Transylvanian Numismatics, de targurile de monede si iata-ma in prezent.

[BAIDA DORU]

Tocmai terminasem clasa a VIII a si am scapat de examenul de capacitate,era vara,vacanta din plin si o lunga viata care ma astepta inainte. Eu de prin scoala primara adunam timbre dar nu pot sa spun ca aveam multe,imi placeau cel mai mult astea cu animale dar fratele meu era un colectionar inrait de monede si bancnote romanesti,era si mai mare ca mine,plus de asta avea si bani si isi permitea sa cumpere destule ,pe cand eu pana imi cumparam niste timbre trecea ceva vreme. Dar toate astea pana intr-o zi si pot sa spun ca colectionatul monedelor si bancnotelor,este un pic ereditar.Fratele meu a colectionat si el dar mai mult romanesti,pana intr-o zi cand dintr-un motiv pe care numai el il stie le a vandut pe toate.Dar el a uitat de dubluri care au ramas prin casa,aceasta se intampla prin 1998.Intr-o zi eu care eram colectionar de timbre le am luat putin sa le examinez,si am ramas foarte surprins de dimensiunea bancnotelor de 1000lei si 2000 de lei,perioada regelui Mihai, considerand ca cel mai interesant esteo colectie de monede fata de una de timbre,asta nu inseamna ca jignesc colectionarii de timbre dar asa concep eu,dar cel mai mult imi placea o moneda din Canada de 5 centi 1982,mai mult imi placea castorul care era pe ea.Si atunci m am gandit sa continui eu acest hobby,si am inceput colectia cu vreo 10 bancnote si aproximativ 30 de monede,care erau de fapt dublurile fratelui meu. Am vorbit si cu toti vecinii daca nu au bani vechi si cu toti prietenii si in vreo saptamana am adunat vreo 200 de exemplare din toata lumea.Atunci am simtit ca a inceput sa mi placa hobby asta, si am inceput sa cumpar si eu din putinii bani care imi treceau prin mana.mai exact alocatia care nu mai stiu exact dar era vreo 100000 de mii in acea vreme,parca,si mai faceam schimb dar putin pentru ca dublurile mele nu erau decat multe copeici pe care toata lumea le avea si uite asa am ajuns acum la peste 1350 de exemplare din peste 105 tari. Si acum pot sa spun ca ma bucur ca colectionez monede chiar si fratele meu imi mai aduce din cand in cand cate ceva,cateodata gestul conteaza si ma bucur chiar daca le am ,sunt si casatorit si am si o viata inainte dar alte vicii nu am ,acesta fiind singurul si vreau sa adun cat mai multe .Intr-o zi la mine in oras a fost la primarie o expozitie de monede de un alt colectionar si cu alta ocazia mi s-a propus sa mi le expun si eu,si am sa o fac si pe asta pentru ca cei ce vor veni sa vada ca istorie nu trebuie uitata ci trebuie cat mai mult exploatata pentru a sti cum a fost cu ani in urma civilizatia pe care noi o avem la arborele genealogic fiecare.
Pentru alte persoane care citesc randurile aceste ce pot sa spun,daca sunte-ti colectionar,bravo voua,pentru ceilalti,examinati-vadintr-un alt unghi,ce ar fi daca a ti ave un hobby,a strange ceva ,ar fi rau in asta? Nu cred,de multe ori ati fi bucuros sa vine cineva la voi si sa i expune-ti colectiile voastre,plus de asta la cat stres ne ofera viata de azi nu strica putina relaxare.
De multe ori vad lucruri care nu imi plac ,anumite persoane detin monede si nu vor sa le dea,sub nici o forma,si cand ii intrebi de ce o tin spun ca le place.Atunci daca va place de ce nu colectiona-ti le spun eu iar ei imi raspund de ce sa mi pierd vremea cu bani vechi.Pacat cu timpul cred ca vor fi cat mai putini colectionari de monede,si pentru o tara europeana nu cred ca e bine.
Lozinca mea:’’colectiona-ti ceva, dar sa va placa,nu sa o face-ti de dragul cuiva.”

[PRONUMISMATICA]

Eu m-am molipsit de microbul colectionatului la tara, unde petreceam fiecare vacanta de vara. Bunicul, profesor de istorie, avea o colectie de monede, adunata de la consateni si din satele vecine, la care tinea foarte mult. Tin minte ca ne-am rugat de el - varul meu si cu mine - cateva zile bune sa ne arate monedele. Si cand in sfarsit a scos cutiile cu monede, a fost o zi pe care n-o s-o uit niciodata. Credeam ca vad o comoara. Si chiar daca valoarea lor materiala n-a fost foarte mare, a fost vorba totusi de o comoara, comoara lui bunicu'.

Colectia a fost compusa din cateva monede romane si una dacica, gasite in satele vecine, mai monede medievale austriece si poloneze, si cateva cutii cu monede moderne din mai multe tari europeene, inclusiv Romania.

Din pacate din colectie n-au ajuns la mine decat cateva monede, foarte putine. Primele monede le-a "imprumutat" un arheolog de la muzeul din Alba Iulia (sau era de la Aiud?). A fost vorba de moneda dacica si cateva romane. Nu stiu daca monedele au ajuns intr-adevar acolo unde zicea arheologul ca le duce, de atunci au trecut vreo 20 de ani, iar arheologul a mai trecut de cateva ori pe la bunicu' si i-a promis ca ii aduce monedele inapoi, dar bine-nteles ca asta nu s-a intamplat.

Grosul colectiei a disparut apoi prin bunavointa unei rude si fara stirea bunicului, dar deja cateva monede ajunsesera la mine si ma lovise microbul. In anii urmatori am trecut si print-o "faza filatelica", in finalul careia am dat aproape intreaga colectie la schimb pe cateva monede si bancnote. Bani bine-nteles ca n-am avut de achizitii.. pana am devenit si eu salariat. Banii erau totusi putini si de cateva ori chiar a trebuit sa fac un efort financiar mai deosebit sa pot cumpara cate o piesa pe care o doream foarte mult. Sincer, au fost si cazuri cand am dat ultimul ban din casa, numai sa nu pierd ocazia. Sunt norocos ca am o sotie deosebita, care m-a sprijinit si m-a inteles intotdeauna.

Ma intristeaza cand vad cate un colectionar batran care este nevoit de imprejurari sa-si vanda colectia sa poata plati facturile si nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie cand o sa ajung si eu la pensie ..

[Tanatos2912]

Eu am microbul numismaticii de mic (eram in gimnaziu), cand dupa revolutie am avut ocazia sa plec din tara la o familie de francezi. Acestia erau pasionati de vizitarea tarilor straine si din toate tarile vizitate aveau o multime de monede ramse pe care mi le-au oferit mie.
Incepand cu aproximativ 100 de monede am inceput sa ma interesez pe la vecini si usor usor colectia a crescut. In liceu aveam deja o colectie frumoasa de monede moderne de care eram foarte mandru.
In anul doi de facultate am cunoscut-o pe viitoarea mea sotie, care avea o bursa de studii in Italia si care statea intr-un camin de studenti straini (in Italia). In acea perioada colectia mi s-a imbunatatit considerabil .
Cand s-a intors mi-a facut cadou niste monede de argint (una dintre ele era 25 000 lei 1946) romanesti pe care le sustrasese dintr-un sertar al bunicilor ei . Asa am inceput sa strang monedele romanesti.
In facultate faceam injectii, luam tensiunea si citeam buletine de analize pentru cunoscuti, pe gratis. Multi, stiind pasiunea mea pentru monede, mi-au dat cadou (nu am cerut niciodata) monede pe care eu le adaugam colectiei mele. Asa am gasit, intre primele piese primite, una de 2 lei 1900 pe care am primit-o ca rasplata, fara sa stiu macar ce valoare are, de la o vecina.
Am avut norocul sa cunosc si un om de exceptie (un batran colectionar) care mi-a furnizat multe din monedele colectiei mele de inceput la preturi mai mult decat rezonabile.
Acum am o colectie care imi e foarte draga, iar majoritatea pieselor au o istorie recenta ce se intrepatrunde cu istoria vietii mele de pana acum.
Am facut multe sacrificii pentru colectie. Tin minte o data am fost la targ la Brasov unde am cheltuit toti banii, inclusiv cei de intoarcere. Sotia care era cu mine (eram prieteni atunci) a ras tot timpul de mine si de disperare mea dupa targ cand mi-am dat seama ca nu mai avem cu ce sa ne intoarcem acasa. Nu povestesc ce peripetii am avut pe tren cand am facut blatul pentru prima si sper singura data in viata mea . Acum radem de aventura de atunci, dar in acele clipe va spun cu toata sinceritatea ca eram cat se poate de sobru, ciudata psihologia umana.

[banivechi]

culmea imi placeau cu cat erau mai tocite si gaurite (atentie banivechi, s-a intamplat si cu mine, dar acu mi-a trecut!!).

Mi s-a busit scannerul, la salariul urmator iau altul si o sa postez niste imagini ale unor piese gaurite sau "maltratate" de toata frumusetea.

[Bogdan R]

Ma intristeaza cand vad cate un colectionar batran care este nevoit de imprejurari sa-si vanda colectia ...

Asa e, si cred ca pe el il intristeaza si mai mult, dar sa fim rezonabili, nu ar avea nici un sens sa se ingroape cu ea.
Mai devreme sau mai tarziu, toti ne vom desparti de colectiile noastre...

[robert88]

am citit cu interes povestirile dumneavoastra dar din pacate viata mea de colectionar nu a fost chiar roz. prin vara lui '86( aveam 9 ani ) eram un fel de Becali in devenire, aveam grija de oile bunicului meu pe un munte din masivul Leaota intamplator am gasit 2-3 piese, cred unguresti, pe care cum a inceput scoala le-am donat muzeului dintr-un oras de la Dunare unde invatam, am primit un 10 la istorie, am fost scos in fata careului si felicitat si ... acum ma trezesc noaptea visez acel moment si-mi vine sa-mi dau palme ...in 1997 m-am casatorit ( fosta sotie colectiona medalii ) dar cum nici o minune nu tine mult in 2000 a urmat un divort in urma caruia am pierdut toate piesele din aur si f multe din argint( straluceau frumos ) ... am facut facultatea in republica moldova intr-o perioada in care puteai sa cumperi valori la preturi derizorii asa ca am ce regreta... dupa 2000 a trebuit sa trag tare pentru a astupa gaurile toti din familie ma considera nebun ...ok dar este cea mai frumoasa nebunie. nu cred ca fetita mea imi mosteneste pasiunea pentru numismatica asa ca nu pot sa sper decat la nepoti . si ca sa nu fiu off topic voi raspunde m-am apucat de colectionat pe la 10-11 ani cand am inceput sa regret faptul ca am donat muzeului piesele mele.

[vlahul]

Nu ar trebui sa regretati daca piesele se afla expuse... dar daca nu, atunci aveti tot dreptul...

[boonicootza]

In perioada copilariei am "colectionat" tot felul de prostii, de la timbre la cartuse goale, monede, tot ceea ce mi se parea mai interesant la momentul respectiv.
Imi aduc aminte, eram prin clasa a VII-a, in excursie pe Rarau, unde am gasit in padure un obuz intreg, presupun ca din primul razboi mondial. Bineinteles ca am vrut sa-l iau acasa. Noroc cu unii colegi mai cu cap care m-au parat profesoarei si am fost nevoit sa il arunc.
Pasiunea pentru decoratii a aparut mult mai tarziu, prin 2000, eram la Neptun si, pe marginea strazii era un batranel care vindea monede romane si decoratii. In spate avea niste placi pline cu insigne si decoratii. Mi s-a parut foarte interesant si am cumparat o medalie comunista, mai mult din curiozitate.
Am inceput sa intreb familia si prietenii daca nu au pe acasa decoratii si am mai reusit sa strang cateva nimicuri, insa microbul m-a prins bine si n-am mai scapat.
Dupa ani de zile am reusit sa-l intalnesc din nou pe respectivul colectionar care venise la un targ in Iasi cu tot cu muzeul lui ambulant. I-am povestit cum datorita lui am inceput sa colectionez decoratii.



Stiu si eu, poate daca nu-l intalneam atunci la Neptun colectionam cu totul si cu totul altceva acum.

[banivechi]

Nea Vasile din Mangalia...

[cartelcoserv]

eu colectionez de cand ma stiu...am colectionat de-a lungul timpului timbre,masinute , surprize de diverse feluri (de la guma pina la cele de cornuri), soldatei de plumb ,cartele teelfonice, discuri de vinil ,carti si multe altele.monede am strans mereu,dar numismat inrait pot spune ca am ajuns printr-o imprejurare mai aparte.fostul meu socru colectiona monede romania si , prin natura activitatii mele din acea perioada (aveam un anticariat) ii mai faceam rost de o moneda pe care sa o adauge la colectie.pina cand,intr-o zi,am prins o moneda de 1 leu 1870C intr-oo stare medie...recunosc,nu m-a lasat inima sa i-o dau (intre timp,ca sa fiu la curent cu valoarea lor si sa nu ma pacalesc cand faceam oferta,facusem rost de doua copii xeroxate de cataloage (era in perioada anilor 1995,cand singurele cataloage erau cel scos de botosani si inca unul,nu mai retin exact cum ii spune,dar am si acum xeroxurile respective ),asa ca am pus-o deoparte,cu gandul sa i-o fac cadou de ziua lui.din pacate (sau din fericire) imediat dupa piesa asta,cam la o saptamana,a aparut si o piesa de 5 lei 1885.ele au constituit nucleul viitoarei mele colectie de romania si le am si acum,sunt piese care nu vor parasi colectia mea...
am trecut si eu prin faza "toata lumea,toti anii,toate variantele" de care insa am trecut cam in doi ani,ramananad,cam din 2001-2002 la specificul actual pe care mi l-am propus, respectiv romania (doar pina in anul 2000 , monede de argint sec XX si monede bimetal WW
fata mea se pare ca a mostenit microbul de la mine (colectioneaza gume de sters,are o colectie destul de bine garnisita,a fost facut si un minireportaj pe un post local de televiziune cu colectia ei)
asa ca n-ar strica ca in oferta de targ a celorlalti vanzatori sa se bage si capitolul acesta..

[PRONUMISMATICA]

Hai sa vedem si sa ne mai amintim cum inceput pasiunea pentru numismatica fiecaruia dintre noi.

In cazul meu o vecina de-a bunicii care era destul de batrana si care mergeam cam des pe la ea o data cu bunica, avea intr-o cutie cateva monede de 100 lei si 500 lei din 1944. Findca ma uitam la ele mereu de cate ori mergeam la ea, inainte sa moara mi le-a dat mie. Mi s-a aprins atunci flacara numismatia din mine si la surt timp am primit de la o alta matusa a carui fiu a fost prin strainatate cea mai mare parte din colectia actuala. Cam 300 piese. Apoi cate putin cate putin de pe la diversi prieteni de-a mamei mele. sau de-a bunicior mei. La fel bunicul are un vecin care are un nepot marinar. Am primit si de la el cam 50 monede. O alta parte din colectie am primit-o de la profa de istorie din Liceu si ea o mare pasionata de numismatica. Mi-a dat toate repetitiile ei in schimbul a 3 monede care ei ii lipseau iar pt mine erau repetitii. Mi-a dat atat monede romanesti cat si straine si bancnote romanesti. Alta parte din colectie, cateva monede si 2 bancnote straine le am de la colegii din liceu. Recent un prieten al mamei mle mi-a adus niste monede unguresti. Doar ce a fst recent prin Ungaria. Pe langa asta am 6.25 E in cam toate monezile E.
1,2,5,10,20,50 Eurocenti si 1 si 2 E.

Acum astept povestile voastre despre cum a inceput pasiune voastra si cum au evoluat colectiile.

[miguelito]

Am 27 de ani, dar pot sa spun ca sunt colectionar de aproape doua decenii. De mic am prins pasiune pentru lucrurile vechi. Am colectionat timbre, primind in cea mai mare masura colectia parintilor mei. Dar in pasiunea pentru monede am pornit de la zero. Prima moneda a fost una de 50 de lire turcesti pe care mi-a daruit-o un student irakian, prieten al tatalui meu, prin 1985-86. Este in continuare moneda cu cea mai mare valoare sentimentala pentru mine. Cativa ani mai tarziu, am gasit niste monede si bancnote interbelice in podul bunicilor. Curand, am inceput sa cumpar/primesc monede de la colegii de scoala generala si apoi din liceu. In 1995-96 am cumparat o moneda de 5 lei 1880 de la un coleg, contra sumei de 10.000 lei (mult peste valoarea piesei). In liceu am cumparat de la un coleg un shilling austriac din 1859 (cea mai veche moneda a mea deocamdata) si aveam sansa sa cumpar si o moneda ruseasca din secolul XVIII (poate chiar o sadagura?). Insa m-am tocmit dur la pret si colegul a pierdut-o cu seninatate. Regret si acum ca acea piesa nu a ajuns la mine. Mai regret si faptul ca acum vreo 10 ani am incurcat in buzunar o moneda de 100 din 1944 cu cele de 100 lei din 1994 si am dat-o pe cea cu Regele Mihai vanzatoarei de la ghereta de abonamente RATB. Multa vreme am crezut ca am pierdut o mare avere...

Am ajuns la 290 de monede din toata lumea si vreau sa iau legatura cu numismatii adevarati pentru a capata pricepere si piese mai valoroase.