Ma poate ajuta cineva care are cunostinte in lingvistica, cu situatiile in care se pronunta sau nu u la final (u surd)?
Dupa cum stim, u de la 1 banu nu se pronunta, Mateiu Caragiale, se citeste Matei.
Dar u de la Catargiu (Barbu, Lascar), se pronunta sau nu?
Pronuntie U la finanul cuvantului
-
roantichitati
- ******
- Mesaje: 585
- Membru din: 31 Ian 2006, 23:54
- Contact:
Limba romana se este o limba fonetica , se scrie cum se aude , si se citeste cum se scrie (excludem o discutie despre accent ca nu e cazul aici) . Forma unor cuvine s-a schimbat de-a lungul timpului , de aceea avem 1 banu in 1867 si 1 ban in 1900 . Pronuntia se face asa cum este scris cuvantul . 1 banu si Mateiu Caragiale se pronunta asa cum sunt scrise .
FONÉTIC, -Ă adj. Referitor la fonetică. ◊ Ortografie fonetică = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță. [< fr. phonétique].
FONÉTIC, -Ă adj. Referitor la fonetică. ◊ Ortografie fonetică = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță. [< fr. phonétique].
Trebuie sa va contrazic, cele doua exemple date de mine sunt corecte, u final nu se pronunta (se numeste u surd, sau u mut, am gasit ambele variante).
de la Pruteanu citire:
Acel "u" final era, la vremea respectivă, efectul unei mai vechi tradiţii ortografice, cu scopul de a marca astfel un "i" scurt, spre a-l deosebi de "i"-ul plin, silabic. Se scria, astfel, un ochiu, dar a ochi. Acel "u", cu valoare, mai curînd, de cvasi-semn diacritic, NU se citea niciodată. De aceea, şi prin unele emisiuni (trebuie să fie în sait) am combătut ignoranţa de a pronunţa [mateiu] în loc de, normal, [matei].
de la Pruteanu citire:
Acel "u" final era, la vremea respectivă, efectul unei mai vechi tradiţii ortografice, cu scopul de a marca astfel un "i" scurt, spre a-l deosebi de "i"-ul plin, silabic. Se scria, astfel, un ochiu, dar a ochi. Acel "u", cu valoare, mai curînd, de cvasi-semn diacritic, NU se citea niciodată. De aceea, şi prin unele emisiuni (trebuie să fie în sait) am combătut ignoranţa de a pronunţa [mateiu] în loc de, normal, [matei].
-
roantichitati
- ******
- Mesaje: 585
- Membru din: 31 Ian 2006, 23:54
- Contact:
Nu sunt pe un teritoriu pe care sa ma simt in largul meu dar imi expun parerea .Lucrurile sunt destul de incalcite , mai complicate decat am crezut . Mai jos sunt doua citate din putinele informatii care le-am gasit pe net . Primul dintre ele este asa de raspandit , incat imi vine greu sa cred ca nu este opinia oficiala . Cat despre domnul Pruteanu , toata stima , insa se cunoaste faptul ca domnia sa de multe ori innota impotriva curentului .
http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83
www.română.net/articles/49785/Sunete
http://romana.ablog.ro/pagina/3/
http://wiki.feraru.eu/index.php/Rom%C3%A2na
http://jandaru.hexat.com/Limba%20romana/sunete.wml
http://romania.wikia.com/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83
http://www.scribd.com/doc/3826567/IZVORUL-NEAMULUI
"La sfârsitul cuvintelor, dupa consoane (rar în interiorul cuvintelor) poate aparea un /i/ scurt non-silabic, care se marcheaza în AFI cu /?/ si este pronuntat ca o palatalizare a consoanei precedente. Un sunet similar, terminatia u surd, exista în româna veche, dar a disparut cu timpul în limba standard."
De aici eu trag concluzia ca acel "u mut" se scria atata timp cat el a fost pronuntat , ulterior a dispatut si din vorbire si automat din scriere . De vreme ce citim un cuvant care are acel U final se cred ca ar trebui sa-l citim asa cum se citea cand era scris sub acea forma .
Un alta informatie gasita pe net .
"În ortografiile mai vechi (atât cu litere sträbune, cât si cu slavone), se marca întotdeauna "u" mut. În sec XX s'a pästrat "u" mut numai: ° dupä "i" semivocalic, în afarä de pronume si alte exc.; ° când totusi se pronuntä. Astfel: Maiu, voiu face, nostru, lucru, väzându-l, citindu-o."
P.S Ma voi documenta , voi cauta pe cineva in domeniu si in cazul in care voi avea rezultate concrete , voi reveni .
http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83
www.română.net/articles/49785/Sunete
http://romana.ablog.ro/pagina/3/
http://wiki.feraru.eu/index.php/Rom%C3%A2na
http://jandaru.hexat.com/Limba%20romana/sunete.wml
http://romania.wikia.com/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83
http://www.scribd.com/doc/3826567/IZVORUL-NEAMULUI
"La sfârsitul cuvintelor, dupa consoane (rar în interiorul cuvintelor) poate aparea un /i/ scurt non-silabic, care se marcheaza în AFI cu /?/ si este pronuntat ca o palatalizare a consoanei precedente. Un sunet similar, terminatia u surd, exista în româna veche, dar a disparut cu timpul în limba standard."
De aici eu trag concluzia ca acel "u mut" se scria atata timp cat el a fost pronuntat , ulterior a dispatut si din vorbire si automat din scriere . De vreme ce citim un cuvant care are acel U final se cred ca ar trebui sa-l citim asa cum se citea cand era scris sub acea forma .
Un alta informatie gasita pe net .
"În ortografiile mai vechi (atât cu litere sträbune, cât si cu slavone), se marca întotdeauna "u" mut. În sec XX s'a pästrat "u" mut numai: ° dupä "i" semivocalic, în afarä de pronume si alte exc.; ° când totusi se pronuntä. Astfel: Maiu, voiu face, nostru, lucru, väzându-l, citindu-o."
P.S Ma voi documenta , voi cauta pe cineva in domeniu si in cazul in care voi avea rezultate concrete , voi reveni .
roantichitati scrie:Limba romana se este o limba fonetica , se scrie cum se aude , si se citeste cum se scrie (excludem o discutie despre accent ca nu e cazul aici) . Forma unor cuvine s-a schimbat de-a lungul timpului , de aceea avem 1 banu in 1867 si 1 ban in 1900 . Pronuntia se face asa cum este scris cuvantul . 1 banu si Mateiu Caragiale se pronunta asa cum sunt scrise .
FONÉTIC, -Ă adj. Referitor la fonetică. ◊ Ortografie fonetică = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță. [< fr. phonétique].
Ce scrie domnul roantichitati tin minte ca am invatat la scoala,e simplu,zic eu...
DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI NICI CREDE.
(C.Cantacuzino)
(C.Cantacuzino)
Nu va contrazice nimeni, limba romana este o limba fonetica (exista si aici mici exceptii - eu, e, care se citesc mai moale - [ieu], [ie]).
Dar este vorba de limba romana moderna.
Intrebarea mea este legata de limba romana veche.
Mi se pare greu de crezut ca "am maiu fost" se pronunta exact asa. Nu suna cursiv.
Limba romana nu a fost tot timpul fonetica, a devenit fonetica.
Iar despre Pruteanu, nu l-am placut niciodata, dar nu pot sa ii neg cunostintele. Inota impotriva curentului incercand sa impuna scrierea fonetica a cuvintelor straine (chiar in citatul de mai sus a scris sait, mai vroia maus si alte prostii). Chiar a facut-o lata cu introducerea i din a, in numele latinitatii noastre
.
Revenind la Catargiu, indoielile mele au provenit din faptul ca nu stiu daca e cuvant romanesc sau importat. Adica vine de la catari, era numele boierului care se ocupa de catarii domnitorului? Sau e venit pe filiera turca/greceasca?
Dar este vorba de limba romana moderna.
Intrebarea mea este legata de limba romana veche.
Mi se pare greu de crezut ca "am maiu fost" se pronunta exact asa. Nu suna cursiv.
Limba romana nu a fost tot timpul fonetica, a devenit fonetica.
Iar despre Pruteanu, nu l-am placut niciodata, dar nu pot sa ii neg cunostintele. Inota impotriva curentului incercand sa impuna scrierea fonetica a cuvintelor straine (chiar in citatul de mai sus a scris sait, mai vroia maus si alte prostii). Chiar a facut-o lata cu introducerea i din a, in numele latinitatii noastre
.Revenind la Catargiu, indoielile mele au provenit din faptul ca nu stiu daca e cuvant romanesc sau importat. Adica vine de la catari, era numele boierului care se ocupa de catarii domnitorului? Sau e venit pe filiera turca/greceasca?
Dupa cunostintele mele (nu pot cita acum surse) numele respectiv vine de la catâri asadar era la origini Catârgiu. Numele acestea provenite din meserii in mod normal sunt accentuate altfel decat sunt ele accentuate pe la televizor. In acest caz u final este mai surd dar totusi pronuntat.
Cat priveste u final in substantivele comune el nu se pronunta de mult timp (in jur de 1700) de stie asta din notitele de prozodie din acea vreme.
Cat priveste u final in substantivele comune el nu se pronunta de mult timp (in jur de 1700) de stie asta din notitele de prozodie din acea vreme.
Talerul şi mahmudeaua sunt a omului nebun.
Zimţii dă florin sunt solzii care dracu-i poartă-n spete.
Guldenul mare ca roata dîmprejur dă sfîrc la fete
La fel duce în ispită, firfiricul şi carboava
Ca şi filtrul dă amoriu picură-şi în sîn otrava,
Lira minte, rubla-nşeală, ţechinul te măsluieşte
Şi Mamona cînd vrei aur scuipă-n palme şi rînjeşte.
Zimţii dă florin sunt solzii care dracu-i poartă-n spete.
Guldenul mare ca roata dîmprejur dă sfîrc la fete
La fel duce în ispită, firfiricul şi carboava
Ca şi filtrul dă amoriu picură-şi în sîn otrava,
Lira minte, rubla-nşeală, ţechinul te măsluieşte
Şi Mamona cînd vrei aur scuipă-n palme şi rînjeşte.
Asa m-am gandit si eu, ca vine de la catâri, dar am gasit piatra de mormant a lui Ştefan Catargiu - tatal lui Barbu - http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ie ... targiu.jpg
care se scria Catargi, si de aceea ma intrebam daca U final, aparut ulterior in scriere, se citeste.
care se scria Catargi, si de aceea ma intrebam daca U final, aparut ulterior in scriere, se citeste.
-
roantichitati
- ******
- Mesaje: 585
- Membru din: 31 Ian 2006, 23:54
- Contact:
In textul respectiv era vorba de luna mai care a avut aceasta forma ( maiu ) nu de averbul " mai " . Tin minte ca l-am vazut sub aceasta forma (maiu) si in unele calendare ortodoxe , in perioada comunista .Alnaibii scrie:
Mi se pare greu de crezut ca "am maiu fost" se pronunta exact asa. Nu suna cursiv.
Litera "u" de la sfarsitul cuvintelor de genul 'banu" sau bine cunoscuta deviza "Carol I domnulu romaniloru" este o reminiscenta din grafia chirilica, uneori aparand cu accent alteori nu. Este vorba de un caracter care nu se citeste. Si nu este singurul. Multe alte cuvinte au fost transcrise asa cum erau scrise in chirilica. Cele comune s-au transformat in timp, cele proprii insa au ramas asa, neavand continuitate, de ex.: Alecsandri, Kogalniceanu... Exista si o scriere de tranzitie, intre chirilica si scrierea cu caractere latine, combinata, pana la trecerea definitiva.
-
roantichitati
- ******
- Mesaje: 585
- Membru din: 31 Ian 2006, 23:54
- Contact:
Nu se citeste in anumite situatii poate , dar nu in toate situatiile . Cititi textul preluat de mine , din al doilea post , care l-am gasit pe o multime de site`uri de limba romana . El spune la final "Un sunet similar, terminatia u surd, exista în româna veche, dar a disparut cu timpul în limba standard " . Mentioneaza "UN SUNET" , nu un caracter . Acest U de la finalul unor cuvinte l-am auzit in piese vechi de teatru , teatru radiofonic . El exista in limba , este posibil sa nu se citeasca in unele cazuri , dar sigur in unele cazuri se citea . Mai jos aveti o piesa veche de teatru (surpriza ) , urmariti-o de la minutul 5.50 pana la minutul 6.38 , si o sa auziti un cuvant cu un U final foarte clar pronuntat de doua dintre personaje , cuvant care astazi are alta forma .vlahul scrie: Este vorba de un caracter care nu se citeste.
http://www.youtube.com/watch?v=LF9Iczrk ... re=related
.
-
roantichitati
- ******
- Mesaje: 585
- Membru din: 31 Ian 2006, 23:54
- Contact:
N-am afirmat ca nu ar fi reprezentat de un caracter , e de la sine inteles , despre el vorbeam , despre u`ul final , eu am reliefat faptul ca in text vorbindu-se de sunet ne demonstreaza ca acel caracter era concretizat , ii corespundea un sunet .....deci era citit . Asta referitor la propozitia dumneavoastra din textul de mai sus " Este vorba de un caracter care nu se citeste." .
Intrebarea subiectului daca u`ul de la sfarsitul unor cuvinte (scrise in forma lor veche ) se citeste sau nu . Aici eu cred ca daca forma cuvantului e una veche , este firesc sa il citim asa cum se citea in perioada cand era scris sub aceasta forma (deoarece in forma actuala nu se mai foloseste , exceptie facand numele proprii ) .
Intrebarea subiectului daca u`ul de la sfarsitul unor cuvinte (scrise in forma lor veche ) se citeste sau nu . Aici eu cred ca daca forma cuvantului e una veche , este firesc sa il citim asa cum se citea in perioada cand era scris sub aceasta forma (deoarece in forma actuala nu se mai foloseste , exceptie facand numele proprii ) .