In ideea ca o fotografie buna face mai mult decit 1000 de cuvinte m-am gindit sa aduc in discutie acest subiect si aici.
Nu vreau sa sperii pe nimeni din start cu cele trei conditii necesare, dar nu si suficiente, pentru o fotografie de calitate: un aparat scump, un obiectiv si mai scump si lumina difuza (data de lampi si/sau cutii de lumina iarasi scumpe).
Cele trei conditii de mai sus sint pentru cazul ideal si atunci treaba pare ca si facuta.
Adevarul este ca la cit de mult a crescut calitatea aparatelor de fotografiat digitale, si la cit de mult le-a scazut pretul in ultimii ani, cu o investitie destul de mica se pot obtine rezultate surprinzator de bune. Iar beneficiile acestor rezultate bune se pot fructifica in cazul in care doriti sa vindeti monede.
Din start trebuie spus ca cea mai proasta alegere pentru fotografiat monede este telefonul mobil. Acesta nu are o focalizare precisa, distorsioneaza culorile si are rezolutie mica.
Scannerul e o varianta rezonabila pina la un punct: el da imagini clare si de o rezolutie acceptabila insa de multe ori monedele ies nenatural. Cine a incercat sa scaneze monede de nichel, de aluminiu, monede cu patina intunecata sau proof-uri stie la ce ma refer...
Aparatul de fotografiat folosit cum trebuie reuseste sa inlature aceste inconveniente. Nu de la prima incercare, dar in general dupa un numar destul de mic de incercari incep sa apara rezultate bune.
Aparatele de fotografiat compacte (asa zisele "sapuniere") pot produce rezultate satisfacatoare doar daca au optiunea "Macro" in meniu. Insa dezavantajul e ca moneda trebuie sa fie totusi la o distanta destul de mare de aparat (50-60cm), astfel ca din fotografie partea care ne intereseaza - moneda- ocupa o suprafata destul de mica, detaliile fine neputind fi vizualizate corespunzator. Probabil maximul atins pentru o moneda de 5 lei Carol I ar fi o poza cu rezolutia 600 x 600 pixeli. Suficient insa pentru o postare pe okazii...
Aparatele foto "bridge", cele care arata ca un DSLR dar care nu au obiective demontabile scot poze foarte bune in regim macro, unele aau chiar si supermacro, scotind imagini de rezolutie comparabila cu a DSLR-ului, in functie de marimea senzorului.
DSLR-urile sint de departe solutia cea mai buna, daca au obiectiv macro dedicat si cu focusare manuala. Au senzor mare, si in functie de obiectivul folosit pot scoate imagini foarte clare a celor mai mici detalii din moneda. Cu inele macro sau cu burduf intercalat intre corpul aparatului si obiectiv se pot ajunge la mariri de 50x, 100x sau chiar peste. Adica se poate "umple" cadrul cu doar o mica particica din suprafata monedei.
Monedele, chiar si cu cel mai profesional aparat NU se fotografiaza din mina. Este neaparat necesar ori un trepied ori un stand. Care poate fi cam orice, de la un teanc de carti pina la un stand al unui vechi aparat de marit. Ceva care sa tina aparatul nemiscat si perfect paralel cu moneda de fotografiat.
Lumina e bine sa fie cit mai difuza. Nu blitzul aparatului, in afara cazului in care aveti un blitz macro (care este ca un inel in jurul obiectivului).
Poze foarte bune ies facute afara, in zile cu cer acoperit. Lumina artificiala e bine sa vina din doua surse, pe care sa le puteti aseza de voie lunga moneda. Dar sa fie cu lumina alba (5500 grade Kelvin) - exista becuri economice ieftine cu aceasta caracteristica, sau chiar doua lanterne de buzunar cu led. O varianta buna e si cu un lightbox, care se poate face destul de usor dintr-o cutie.
Moneda trebuie asezata pe un fond negru mat, ca sa nu existe reflexii care pot induce in eroare exponometrul aparatului, aparatul trebuie sa fie paralel cu moneda si perfect nemiscat. Stabilizatorul de imagine trebuie sa fie oprit (daca aparatul e pe trepied stabilizatorul se dezactiveaza automat, daca doar asezati aparatul pe ceva, atunci trebuie sa-l dezactivati manual).
Balansul de alb trebuie obligatoriu setat in functie de lumina disponibila (zona umbrita sau innorata daca e la lumna zilei, bec 5500K daca e la led sau lampa economica). Asta va ajuta mult la postprocesare.
Moneda trebuie asezata la o distanta la care aparatul e capabil sa focalizeze, nu asezati o moneda la 20 cm de o "sapuniera" daca ea poate sa faca poze clare doar de la 0,6 metri incolo...
Incadrarea se face cu moneda in centrul imaginii. Se reduce astfel aberatia de sfericitate a lentilelor (la "sapuniere e mai mare...)
Declansarea e recomandabil sa se faca intirziat, majoritatea aparatelor au aceasta optiune, de a declansa la 2 sau 12 secunde dupa apasarea butonului. Avem astfel certitudinea ca aparatul e nemiscat si poza nu iese tremurata.
Focalizarea se poate face automat, cu aparatul setat sa focalizeze "punctual" sau "spot central". Evitati focusarea in 12 puncte de care sinteti atit de mindri la Nikonul sau Canonul dv, fiindca in cazul asta e un handicap: media celor 12 distante masurate e diferita ca valoare de distanta pina in centrul monedei.
Daca aveti obiectiv cu focus manual, e cel mai bun. 4, 5, 10 incercari si cel putin una va fi ok. Plus ca se poate face stack de imagini: 2 pina la 5 fotografii facute la focalizari diferite (in fata si in spate) se pot suprapune cu un program gratuit si simplu de folosit, rezultind o imagine care cumuleaza toate sonele clare ale fotografiilor componente. Aceasta optiune e perfecta in cazul monedelor schifate (bombate) care sint aproape imposibil de pozat cu claritate pe toata suprafata.
Voi continua cu exemple de imagini de "constructii" de dispozitive pentru macro si supermacro si cu imagini de monede realizate cu diferite aparate si in diferite variante de setari, lumina, etc. Inchei cu o foto-ghicitoare: ce detaliu al unei monede (romanesti) reprezinta imaginea (micsorata la 33% fata de poza originala) de mai jos?
Sau se poate descarca bateria si trebuie luat totul de la inceput, fiindca bateria nu poate fi schimbata cu aparatul pe stand 
