Am facut cateva calcule. Considerand o moneda de 3,5 cm diametru de argint, sa zicem o rubla si folosind densitatea argintului pur (stiu ca moneda este facuta dintr-un aliaj ceva mai dur, deci rezultatul final ar trebui sa fie ceva mai mare) reiese ca pentru un singur micron pierdut de pe suprafata, greutatea scade cu aproximativ 0,01 grame.
Daca consideram ca uzura este de 10-15 microni pe ambele fete ale monedei, atunci scaderea de greutate este de 0,2-0,3 grame (exact marja de siguranta, calculata pentru argint pur, deci ceva mai mult in realitate).
Totusi variatia calculata este o valoare medie, in practica fiind greu de apreciat gradul de uzura, cel putin din punct de vedere subiectiv, cu ochiul observatorului. Ce ar fi daca acest proces ar putea fi mult mai obiectiv, realizat de exemplu cu un aparat. Stiind densitatea aliajului folosit ne-ar trebui o metoda de masurare exacta a volumului monedei, nu prin aproximare.
M-am gandit deci la un absorbtiometru cu raze X, conform figurii:
Fasciculul omogen de raze X strabate toata aria monedei si produce la nivelul analizorului o harta de atenuare proportionala cu grosimea materialului strabatut. Aceasta harta poate fi fragmenata in pixeli, fiecarui pixel de imagine fiindu-i atribuibila o anumita atenuare. Modelul rezultat este comparat cu o harta de atenuare provenita de la o moneda UNC sau cu greutate cat mai apropiata de cea nominala. Prin integrarea tuturor valorilor de atenuare si compararea valorii cu cea a hartii standard (moneda UNC) se poate afla scaderea de volum a monedei studiate si drept consecinta si variatia de masa proportionala cu gradul de uzura. In felul aceste procesul devine automat, excluzand subiectivitatea expertului uman.
