"Salariile de ieri si de azi de I. Radu -Ziarul Argus - Duminica 20 Octombrie 1946
Aruncand o privire in trecut, pe vremea cand leul nostru era leu, adica pe atunci cand o bancnota romaneasca valora exact 20 de lei de aur, la aceeasi paritate cu napoleonul francez si cu toate valutele in aur - viata populatiei era grea. Banul se castiga greu, cu sudoarea fruntii, asa cum prescrie biblia.
Toti acei cari faceau o munca bruta, calificata sau intelectuala isi castigau totusi "painea de toate zilele". Notiunea restransa a painii de toate zilele avea un inteles mai larg. Prin aceasta notiune se intelegea nu numai alimentul esential, cu acest nume, la propriu, ci adevaratul ei sens era "un minim de existenta", garantata tuturor acelor ce munceau.
Acest minim de existenta oferea tuturor, pana la cel din urma muncitor posibilitatea de a-si procura zilnic siesi si familiei sale, hrana, imbracamintea, incaltamintea, fara a exclude satisfacerea unor nevoi secundare, cheltuieli de agrement si in cazuri speciale, in functie de om, anumite economii mai mari, sau mai marunte. Cassa de economii, avea pe vremea aceia, librete in cari se puteau inscrie economii de cateva centime. Aceatsa era viata economica si sociala nu mai departe de cat la inceputul secolului acesta, pana la 1913 - 1914 la isbucnirea primului rasboi mondial. Salariul unui functionar public calificat era de 1 leu ridicandu-se in agricultura, comert, industrie, etc, pentru lucratorii calificati pana la 2, sau 2,50 lei, rar la 3 lei pe zi.
Salariul unui functionar public sau particular, al unui invatator, profesor, al unui ofiter in armata tarii, al unui magistrat etc incepea dupa gradul de cunostinte, de experienta, de vechime, etc de la 70 lei pana la 500 lei lunar pentru functionarii din cele mai inalte trepte ierarhice. Numai foarte rar in cazuri exceptionale, lefurile depaseau cifra de 500 lei lunar, atrubuindu-se salarii de 600-1000 lei lunar celor mai de seama somitati din viata politica, administrativa, economica si sociala.
Ce se putea cumpara cu 1 leu pe zi:
La salariul de 1 leu pe zi muncitorul isi cumpara o paine ideala, in raport cu cea de azi, care costa uneori 15 bani (0,15 lei), alteori in ani de recolte deficitare 20 de bani. Painea avea greutatea precisa de 1 kgr. Cu 5 bani (0,05 lei) muncitorul isi cumpara un ou si uneori chiar doua; cu 5 bani cumpara 100 de grame de masline scaldate in untdelemn francez sau grecesc; tot cu 5 bani, cumpara un kilogram de ceapa, de fasole sau de cartofi.
Saltand apoi la cifre mai mari:...cu 15 bani cumpara omul o scrumbie sau un kerciu, cu 25 de bani un kgr de peste (crap, salau, stiuca, etc de orice marime). Cu 30 de bani cumpara un kgr de carne, pentru care trebuia adeseori un kgr de zarzavat care costa tot numai 5 bani. La capitolul laptariilor cu 10 bani se cumpara un kgr de lapte sau smantana, cu 20 de bani 1 kgr de branza, cu 40 de bani un kgr de unt.
Exista si moneda divizionara mai marunta, 0, 01 lei si 0,02 lei adica o centima si doua centime (in articolul original e trecut gresit 0,001 si 0,002 lei care n-au existat) care erauoferite de cei milosi cersetorilor. Acestia daca isbuteau sa stranga 20-40 de centime pe zi inainte si dupa pranz, isi organizau doua mese copioase, constand dintr-o jumatate de paine, cantarind jumatate de kilogram, 100 de grame de masline, 250 de grame branza si chiar 25 grame vin totul costand 20 de bani. Seara din aceeasi bani puteau sa-si combine cu usoare variatii un acelas "menu", care din nenorocire astazi constituie un lux si pentru multa lume un vis nerealisabil. Am dat aceste date si cifre caracteristice, pentru a invedera ca intre anii 1900 - 1914, un muncitor pentru nevoile sale personale de hrana, nu trebuia sa cheltuiasca mai mult de cat 30-40 bani si doar in zilele de sarbatori 50 bani, jumatate din salariul sau zilnic, ceia ce era excesiv. Restul de 50 de bani pe zi al lucratorului necalificat sau celde 1,50-2 lei al lucratorului calificat, servea acestora pentru a-si satisface celelalte nevoi. Calculand lunar - din restul de 15 - 75 lei ce prisosea peste nevoia de hrana muncitorii isi puteau procura: cu 1 leu: o palarie de buna calitate: cu 2 lei o caciula; cu 4-5 lei o pereche de ghete solide; cu 1-2 lei o camase de bumbac in sau zefir; cu 10-20 lei un costum de stofa de lana; etc.
Excedentul salariului
Ii mai ramanea muncitorului econom, rezerve financiare de cativa lei lunar, cu care putea face acte de generozitate sau economii depuse la casa de depuneri cu cari in cativa ani isi putea cumparaun loc modest de casa sau chiar o casa in plina proprietate, al caror cost in acea epoca, varia intre cifra de 100 si 1000 de lei.
Minimum de extistenta era deci asigurat muncitorului care castiga pe zi - dupa calificare - de 2/6 ori minimum de existenta, socotind ca acest minim era de 50 de bani pe zi.
Acelasi lucru se poate afirma si despre micul functionar public sau particular al carui salariu varia pe atunci intre 70 si 200 de lei lunar. Cu acest salariu care se calcula aproximativ la cifra de 2,50 - 7 lei pe zi, reprezentand de 5-14 ori minimul de existenta, un functionar, incepand de la cel mai modest, isi putea satisface toate nevoile, ramanand celor mai instariti posibilitatea de a intreprinde anual, ori ce vilegiatura in tara sau in strainatate, costul unei vilegiaturi la Paris pe timp de 1 luna nedepasind pe atunci cifra de 100 de lei suma pe care functionarul platit cu 100-200 lei lunar o economisea lesne in interval de 1 an.
Salariile intelectualilor
Dat fiind ca in tara noastra a carui modernizare nu dateaza de cat de cel mult 60-70 de ani numarul intelectualilor era foarte redus - munca si capacitatea intelectuala era pana la 1914 la mare pret.
Salariile inaltilor functionari din instituttile publice si particulare, din administratie, justitie, scoala, erau putem zice imperiale.
Functionarul public sau particular, ofiterul, magistratul, profesorul, in general bacalaureatii si titratii erau platiti cu lefuri care se ridicau de la 250 de lei la 1000 de lei lunar. Aceasta salarizare bogata facea din intelectuali oameni scutiti de grija zilei de maine, debarasati de greutatile materiale pentru nevoile personale si ale familiilor lor. Ei nu aveau motive de invidie si lacomie, nu aveau nevoie sa-si sporeasca veniturile prin coruptiune sau alte mijloace oculte. Situatia lor materiala era definitiv si stralucit asigurata prin functia de autoritate si prestigiu pe care o ocupau, rasplatita astfel ca spiritul de onstitate si moralitate, stimulentul de munca si randamentul de productie sa atinga limitele maxime posibile. Aceste salarii reprezentau de 15-70 de ori minimul de existenta.
Mai clar pentru a concretiza situatia generala a muncitorilor si functionarilor din acea vreme, putem face urmatorul calcul sugestiv.
Leafa unui muncitor necalificat reprezenta 5 paini pe zi sau 150 paini pe luna luand ca baza de calcul pertul painii de 20 de bani. Acest pret a ramas stabil in tara noastra de la 1890 pana la 1914.
Leafa unui muncitor calificat reprezenta dupa calitatea muncii pretul de 10-15 paini pe zi sau 300-450 paini lunar.
Leafa funtionarului inferior reprezenta 350-1000 de paini lunar. Leafa functionarilor publici si particulari din conducerea administratiilor statului si a intreprinderilor private reprezenta valoarea 1000-5000 de paini lunar.
La valoarea de azi a painii care a ajuns la pretul oficila real de circa 5000 lei un kgr, muncitorul ca sa ajunga la paritatea salariului castigat in 1910, ar trebui sa fie platit: muncitorul necalificat cu 25.000 lei pe zi sau 750.000 lei lunar.
Muncitorul calificat cu 50.000-75.000 lei pe zi sau 1.500.000 - 2.250.000 lei lunar.
Functionarul inferior ar trebui sa fie platit astazi cu 1.750.000 pana l 5.000.000lei lunar, iar functionarul superior cu 5.000.000 pana la 25.000.000 lei lunar. Iata valorile in lei de astazi reprezentate de salariile publice si particulatre intre anii 1900 si 1914.
..........................................................................................................."
Iata deci, daca voiam sa ne conectam la bunastarea "regala", mai acum doi-trei ani ar fi trebuit sa avem:
muncitorul calificat 1,5 mil-2,25 mil/luna x 2 - nu cumva era minim 5 mil? adica exact la acelasi nivel de viata?
Restul va las sa extrapolati singuri, numai tineti cont de salariile si costurile din perioada de pana in '89 daca vreti s-o includeti in analiza.
La multi ani si sanatate si realizari deosebite in 2008!
Editare:
Va rog sa luati in considerare toate elementele articolului, el fiind interesant prin comparatia intre nivelul de trai din vremea lui Carol I (practic perioada 1900-1914) si cel din 1948 si prin extensie si cele din anii '70, '80 si din 2005 incoace. De fapt asta este scopul topicului si nu accentul pe perioada cand a fost scris articolul.


