ANPC expertizeaza monede medievale?

[Tudor C]

Desi nu ma pasioneaza monedele bizantine, nu am putut sa nu observ si sa nu ma intreb daca este cu adevarat posibil ca Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor sa dea un verdict cu privire la o moneda posibil bizantina. Ce parere aveti?

http://www.okazii.ro/catalog/31013837/I ... N-AUR.html


Maine-poimaine apare cineva cu un servetel stampilat de BNR si pe care il prezinta drept certificat de autenticitate pentru cine stie ce alta piesa. De-a dreptul penibil mi se pare ceea ce prezinta vanzatorul.

[sorin70]

ANPC a preluat de la BNR activitatea de verificarea a metalelor pretioase.
Prin buletinele de expertiza nu certifica autenticitatea ci doar greutatea si titlul aliajului.

[tripleseven]

Certificatul asta este la fel de valabil ca si "buletinul" alaturat...

[cristoph]

ANPC a preluat de la BNR activitatea de verificarea a metalelor pretioase.
Prin buletinele de expertiza nu certifica autenticitatea ci doar greutatea si titlul aliajului.

Din ce se vede in poza, este certificat ca estwe o moneda bizantina, de unde stiu ca nu este o copie moderna a unei monede bizantine?

[Tudor C]

Dar de asta ce spuneti? Nu e la fel de penibil precum cel al Cotoroantei, dar apare aceeasi problema, cea a autenticitatii piesei. Si nu stiu cum un posibil cumparator are garantia ca hartia stampilata a fost acordata pentru acea moneda si nu pentru o alta. Cred ca totusi la asta functionarii nu s-au prea gandit.

http://www.okazii.ro/catalog/30181681/- ... t-BNR.html

[vlahul]

Este exact acelasi lucru pe care l-a mentionat @sorin70 mai sus.

[PRONUMISMATICA]

Este o fituica fara valoare, care poate induce in eroare pe multi, fiindca pentru cineva neavizat poate parea "certificat de autenticitate". Desi nu poate certifica decat maxim faptul ca "obiectul" este din aur de puritate x. Iar asta nu poate fi in niciun caz o garantie in ce priveste autenticitatea, se fac deja destule falsuri si din metale pretioase.

[BogdanC]

La noi aurul inca are atractia mistica dupa deceniile cand era o marfa rara, prohibita. Hartiile de mai sus certifica doar faptul ca monedele sunt din aur, dar neavand si o imagine atasata creeaza o posibilitate de frauda. Oricum nici mie nu mi se pare ca acele certificate pot fi numite "de expertiza numismatica", informatia numismatica atasata este rudimentara, provenita poate chiar de la posesorul monedelor.

Face impresie buna un certificat. Acum cativa ani am listat si eu niste varfuri de sageti din silex provenite din Africa pe okazii, si cineva mi-a cerut certificat de autenticitate, motivand ca pretul la care le dau este mult prea mic (ergo sunt falsuri, pana nu demonstrez cu certificat ca-s autentice...). Pana la urma am vandut cateva, fara certificat. Uneori e foarte greu sa oferi certitudini

[berserkr]

Daca nu ma insel moneda in cauza a mai fost supusa unei discutii privind autenticitatea. Oricum "certificatul" e o gluma daca ne referim la autenticitatea piesei numismatice.

[bconst]

Usor cu pianul pe scari. Expertiza titlului - dar insotzita si de proportzia de argint si cupru - este esentziala in autentificare monedelor antice si medievale. O spun ca unul care a analizat monede "autentificate" fara nici un dubiu - vizual, fireste - de numismatzi profesionisti recunoscutzi. Moneda lui Ioan II are titlul in concordantza cu cel al hiperperilor din acea vreme (exista astfel de baze de date), problema este ca lipseste raportul argint/cupru. De exemplu, la falsurile de monede antice (Alexandru, urmasii sai, etc) se punea cam mult cupru (pana spre 10% sa zicem), se pare din considerente mecanice. Ioan II pare corect si ca aspect - uzura pronuntzata e foarte greu de falsificat. In general, la aur se dau "tunuri" - adica monede foarte rare si cat mai aratoase, nu se pierde vremea cu monede mediocre si uzate. Am gasit recent niste denari superbi Traian si Hadrian, imposibil de gasit ceva vizual, scriau pe hartie ca argintul, greutatea perfecta, etc etc - si cand colo un aliaj super interesant de plumb, bismut, staniu si chiar argint care imita perfect patina argintului de doua mii de ani.
Asa ca daca nu vretzi sa aruncatzi banii pe fereastra solicitatzi neaparat o analiza a aliajului - cel putzin titlul la aur - si apoi consultatzi "bazele de date" existente - s-ar putea sa coste un pic - dar putetzi dormi linistitzi.

[berserkr]

Eu vad acolo greutate si procent de metal pur. Asta nu e autentrificare, e o analiza sumara care nu poate substitui un certificat de autenticitate pentru piesa. Chiar daca piesa ar avea un alizaj extrem de apropiat de o piesa originala, nici asta nu da autenticitatea ei. Dupa cum stim Becker a falsificat uneori monede antice folosind ca baza tot monede antice in stare proasta, deci analiza aliajului in cazul unora dintre falsurile lui n-ar ridica probleme de aliaj.

[bconst]

berserkr: va invidiez pentru sigurantza cu care va pronuntzatzi in probleme atat de delicate, iar "stim cu totzii cum a folosit Becker...".Sunt curios: atzi tzinut vreodata un Becker in palma? Va pot recomanda unul tzinut de mine la Cluj - un asa-zis Mihai Viteazul. Ca pentru sume mari se poate apela si la monede vechi retopite e posibil dar tot la mize mari. E cazul kosonilor de argint din care am reusit sa masor patru, cu aliaj identic cu al tasienelor barbarizate, si despre care nici un expert din lume nu se poate inca pronuntza daca sunt sau nu autentici.
Eu unul, care nu am microbul asta de colectzionar, ma amuz sincer oridecateori dezamagesc vreun pasionat amator de tunuri, adica de la mia de euroi in sus. In fond, fiecare face ce vrea cu banii lui, si pana sa ajunga si in Romania notziunea de expertiza tehnologico-compozitzionala - asa cum fac totzi marii colectzionari muzeali si privatzi in lume - (elemente urma, urme scule, etc - totul la aparate performante, de la microscoape cu lumina polarizata pana la acceleratori de particule, cum fac amaratzii aia de la Luvru) o sa mai treaca multa apa tulbure pe Dambovitza, Bahlui sau Somesh. In fond, fiecare tzara isi are colectzionarii pe care-i merita.

[PRONUMISMATICA]

E cazul kosonilor de argint din care am reusit sa masor patru, cu aliaj identic cu al tasienelor barbarizate, si despre care nici un expert din lume nu se poate inca pronuntza daca sunt sau nu autentici.

Deci o analiza a compozitiei materialului nu e suficienta pentru a determina autenticitatea. Exact ce zicea si colegul berserkr.

[berserkr]

@bconst Eu nu va invidiez pentru siguranta cu care vreti sa-mi demonstrati ca nu ma pricep (de fapt nici nu ma intereseaza subiectul, numismatica e o pasiune pentru mine, nu tinta mea in viata si nici vre-o demonstratie a capacitatii mele). N-am inteles nici pana acum ce-mi reprosati in posturile de mai sus. Doar ca am citit despre Becker faptul ca e notoriu ca batea monede pe altele antice mai slabe? Sau ca nu am cautat un exemplar de-al lui ca sa-l tin in mana? Sunt sigur pe ce spun majoritatea celor mult mai buni decat mine, asa cum dvs sunteti sigur de afirmatiile oamenilor de stiinta care au contribuit la aparatura pe care o folositi. E ceva gresit aici?

[bconst]

Aldor, berserkr: Determinarea compozitziei face diferentza fals - autentic in 99% din cazuri, pentru ca utlizarea aliajelor vechi, deci autentice, este extrem de redusa pe piatza falsurilor din motive atat de acces nu prea usor la monede vechi autentice care sa fie date la sacrificat cat si pentru ca procedeele moderne de retopire pot modifica compozitzia initziala. Vorba lui Alexandru Vulpe apropos de bratazri: ar fi nevoie de mai multe institute de cercetari metalurgice, geologice, mecanice ca sa se poata reproduce identic azi un obiect antic valoros. Asa ca in 99% din cazuri analiza compozitziei face trierea (posibil)bun-fals in cateva minute. Ca dupa aceea urmeaza si expertiza "vizuala" e adevarat, dar trierea de baza e deja facuta. In Cotidianul tocmai au aparut in aceasta saptamana doua articole despre falsurile achizitzionate de Luvru si cum analiza compozitzionala le-a detectat (pigmentzi cu compozitzie chimica moderna). Celalalt aspect, cel al urmelor lasate de scule, a fost recent perfect ilustrat de povestea craniilor de cristal, pe care un microscop special a identificat "zgarieturile" uneltelor de polishat din secolul XIX.
Ma opreste sa zicem "secretul profesional", dar daca atzi stii cate falsuri exista in colectiile muzeale si particulare romanesti....Si pot fi atat de repede triate, dar intervine omenescul sentiment al posesorului care prefera sa nu stie adevarul decat sa fie lovit in mandria de colectzionar.