Arta negocierii

[Elinorri]

Interesant subiectul!

[vasil]

Dupa atat teorie sa ne descretim un pic fruntile cu amintirile unui "colectionar" despre negocierile lui. Subiectul e piparat si destul de sensibil astfel incat il voi aborda intr-o maniera mai neortodoxa:

Am ajuns la targ in fine
Dup-un drum de ore bune.
Scotocesc cat pot de bine
Prin clasoare si albume.

In final gasesc o masa
Cu monezi stralucitoare.
Printre ele, vad pe una
Ce m-atrage foarte tare.

Ce sa fac? De-ntreb pe data,
Vanzatorul o sa vada
Ca's atras de-acea moneda
Si la pret o sa ma arda.

Ma preling atunci spre masa
Cercetez totul agale,
Si-n final intreb: "Badie,
Cum dai piesele matale?"

Vanzatoru'si stie marfa.
Spune-un pret de incercare
Ca si cum ar fi nimica.
Mie, mi se pare mare.

Cu o voce hotarata
Dar cu puricii pe cord
Eu ii spun: "Nu face atata!
Sa cadem la un acord."

"De te uiti in cataloage
Pretul este mult mai mic."
"Ce spui tu?" imi zice tipul.
"Catalogul e nimic."

"Asta e moneda rara
Si am luat-o din straini.
Stii cu cat se vinde afara?
Si ce pret ai vrea? Ia zi-mi!"

"Eu as lua-o la jumate..."
Omul a incremenit.
"Pai cu banii de la tine
Eu nu fac nici un profit."

"Uite scad zece procente.
Asta-i tot ce pot sa fac.
Ia-o, dar imi iei si astea:
O coroana si-un pitac."

Doua saibe in plus nu strica
Daca-mi iau moneda mea.
Totusi pretu' tot e mare.
"De mai scazi, cred c-o voi lua..."

Cand aude asta vorba
Tipul parca a luat foc.
"Du-te domne' si te plimba.
Nu ti-o vand. Ce-s dobitoc?"

"Vrei s-o iei pe o nimica?
Cataloage? Preturi mici?
Te pricepi tu la moneda?
Fac afaceri cu calici?"

Disperat, plin de sudoare,
Nu ma dau dus de la masa.
Si moneda blestemata
Mi se pare mai frumoasa.

Ma-nvartesc prin targ o data
Ma-nvartesc de doua ori,
Pana-ajung din nou in fata
Mescioarei cu comori.

"Hai! Cadem la invoiala
Iti dau pretul ce-am tocmit!"
Mi-am luat moneda rara
Pot sa spun ca-s fericit.

Si mai am si doua saibe
Care nu fac un c...t.
Le voi pune in cutia
De 5 kile de sub pat.

[banivechi]

Asta e de pus in rama, zau asa!

[BogdanC]

Felicitari d-le vasil, ati reusit sa descrieti foarte "poietic" suferintele multora dintre noi

[simaky]

... DA ... e dovada clara ca ROMANUL e nascut poet si NU colectionar !!!!
... salutari lui Vasil !!!!

[Yu_L.Yan]

Mesaj pentru moderatori (glumesc ).
Orice comentariu este de prisos.
A se sterge tot si sa ramana doar comentariul lui vasil, iar apoi de pus sus, pt a fi mereu primul topic (in loc de rama lui Mircea).
Felicitari Vasea. Absolu genial.

P.S. Din nou mesaj pt moderatori (de aceasta data nu glumesc).
Mea culpa pt ca nu am respectat regulamentul, dar nu m-am putut abtine

[simaky]

... banuiesc ca ultimul targ de la Brasov l-a inspirat ....
... "cutia de 5 kile de sub pat" ca sa citez cred ca de acolo este !!!!

[LM]

Sanatate Vasil,ai inima de poet...

[Cristian Ciuplea]

Cine vrea sa cumpere ceva pentru colectia proprie trebuie sa stie ce doreste din punct de vedere calitativ.
El trebuie sa fie convins ca moneda, medalia etc. care i se ofera, face banii !
Deci el trebuie sa fie stapin pe situatie, sa cunoasca preturile pentru piesa dorita, cit de cit.
Tipic pentru noua si vechea generatie de " comercianti profesionisti " din Romania este intrebarea geniala " cit imi dai pe ea ?".
Atunci colectionarul ii spune ca 5 RON, desi ea poate ca face de zece ori mai mult !
Urmeaza intrebarea inversa, din partea colectionarului, adica " da dumneavoastra cit doriti ?"
Astfel se intra intr-o discutie, care poate sa devina interesanta !
Comerciantul care intreaba clientul cit da pe moneda x, este unul slab !

Mult succes !

[babanezu]

frumoasa poezie ... sa ne mai spuneti d-le Vasil
poate o publica d-nul Aldor si in CR

[berserkr]

@vasil Felicitari! Excelenta

[Mike]

Vasil loveste din nou

[ronin]

Mi-a facut dimineata mai frumoasa . Tot respectul!

[sorin70]

Felicitari colegului Vasil !
A ilustrat perfect si deosebit de plastic situatia cea mai frecvent intalnita la targuri. O adevarata Miorita pe tema numismatica.

Din experienta mea foarte sumara in targuri am ales 2 situatii diametral opuse.

1. La un targ saptamanal din Franta am stat pur si simplu pentru placerea spectacolului sa savurez negocierea purtata cu politete si amabilitate deosebita intre un vanzator si un cumparator pentru o piesa in jur de 10 euro.
Cand s-a ajuns la 1 euro diferenta intre cerere si oferta vanzatorul a spus ceva de genul " D-le sunt dezolat dar chiar nu pot sa mai reduc " totul intr-o atmosfera deschisa si foarte civilizata.

2. Candva la targul de la Sutu am ales de la un vanzator cateva piese si apoi i-am propus o mica reducere la pretul global fata de suma preturilor individuale.
Drept raspuns, vadit deranjat, vanzatorul mi-a marit pretul fata de cel initial spunand ca d-lui nu negociaza. Am ramas fara cuvinte.

Despre negociere pot spune parerea mea : e un talent care se mosteneste genetic si care se slefuieste in timp.

[Alnaibii]

Sa va spun tehnica pe care o aplic eu - poate nu cea mai buna - atunci cand pretul cerut mi se pare prea mare: dupa o incercare de negociere, nu prea lunga, pentru ca nu am talentul "imbarligarii", daca nu ajungem la o intelegere, plec. De obicei sunt intors din drum si vanzatorul accepta pretul meu.

De ce am zis ca nu e cea mai buna tehnica: 1.se aplica doar la monedele pe care nu tin neaparat sa le cumpar in acel moment, altfel risc sa nu ma aleg cu nimic. si 2. in negociere, e bine sa lasi vanzatorul sa aibe ultimul pret, nu sa il impui tu. Altfel te tine minte .